ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4875/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4875/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea nr. 4855 din 27
noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 7315/2003 de Judecătoria Bistrița,
s-a admis cererea și s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu
constând în sentința civilă nr. 2490/2003 a Judecătoriei Bistrița, prin care
s-a validat poprirea și terțul poprit A.J.O.F.M. Bistrița a fost obligat să
plătească creditorului T.C.R., prin ocrotitorul său legal C.C.N., suma de
740.000 lei lunar pensie de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.
1459/2002 în sarcina debitorului T.C.C.
Apelul declarat de terțul poprit
A.J.O.F.M. Bistrița Năsăud împotriva încheierii nr. 4855 din 27 noiembrie 2003
a Judecătoriei Bistrița a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj prin
decizia civilă nr. 387 din 20 februarie 2004.
Instanța de apel a reținut că
motivele invocate de apelant, anume aplicarea în cauză a prevederilor art. 3
din O.G. nr. 22/2003 și art. 4 din Legea nr. 288/2002, nu pot fi analizate în
stadiul executării silite a titlului executoriu.
Împotriva deciziei a declarat recurs
A.J.O.F.M. Bistrița Năsăud.
Recurenta invocă prevederile art.
304 pct. 6 C. proc. civ., susținând că instanța a acordat mai mult decât s-a
cerut ori ceea ce nu s-a cerut și prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu
aplicarea greșită a legii.
Recurenta susține că nu a putut
efectua reținerile ordonate pentru că abia la data de 1 aprilie 2003 s-a
înregistrat ordonanța de poprire și indemnizația de șomaj s-a achitat debitorului
lunar și integral pentru perioada 31 decembrie 2002 (data punerii în plată ca
șomer) până la data de 1 aprilie 2003.
Decizia atacată este nelegală și
pentru omisiunea instanței de apel de a comunica recurentei întâmpinarea depusă
la dosar, despre care se face amintire în decizie, cu toate că legea prevede
obligativitatea comunicării întâmpinării.
Recursul declarat de terțul poprit
este nefondat.
Ca temeiuri de casare a deciziei,
recurentul a invocat două dintre motivele prevăzute în art. 304 C. proc. civ.,
dar s-a limitat la reproducerea dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.
civ., fără a arăta în ce constau încălcările de lege săvârșite de instanță, cu
atât mai mult că fiecare din textele enunțate conțin câte două ipoteze, fără a
preciza care dintre ele sunt incidente cauzei.
În sprijinul afirmației referitoare
la data plății indemnizației de șomaj, pretinsă a fi anterioară înregistrării
ordonanței de poprire transmisă de ultimul loc de muncă al intimatului debitor,
recurentul nu a prezentat nici un înscris care să confirme susținerea sa și
nici un act care să ateste că după data de 1 aprilie 2003 debitorul nu mai era
în drept să primească indemnizația de șomaj.
Dispozițiile codului de procedură
civilă nu impun instanței obligația de a comunica cu partea adversă
întâmpinarea depusă. Conform art. 114
1
alin. (2) C. proc. civ.,
întâmpinarea se depune cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit
pentru judecată, termen care dă posibilitate părții adverse să preia un
exemplar pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, cu precizarea că
potrivit art. 298 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în
primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt
potrivnice prevederilor referitoare la soluționarea apelului.
Pentru aceste considerente, recursul
terțului poprit urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de A.J.O.F.M. Bistrița Năsăud împotriva deciziei nr. 387/A din 20 februarie2004
a Curții de Apel Cluj, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.