AFFAIRE MARTIN CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2006)10 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 februarie 2004 în cauza Martin împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 februarie 2006, cu ocazia celei de-a 955-a ședințe a Delegaților de Miniștri) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare " Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 19 februarie 2004 în cauza Martin și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind că la originea acestui caz se află o cerere (n 63608/00) îndreptată împotriva Regatului Unit, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 11 septembrie 2000, în temeiul articolului 34 din Convenție, de doamna Jannette Martin, resortisant britanic, și că Curtea a declarat admisibilă cauza privind supravegherea ascunsă a domiciliului recurentei timp de mai multe luni în 2000, ca urmare a unei plângeri depuse împotriva ei și a familiei sale de către vecinii lor; Având în vedere că, în hotărârea sa din 19 februarie 2004, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza de la rolul său și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră În ceea ce privește condițiile de soluționare a litigiilor, s-a convenit că guvernul Regatului Unit va plăti părții solicitante suma de 4 000 de lire sterline pentru prejudiciul moral și 750 de lire sterline care urmează să fie plătite avocaților pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la pronunțarea hotărârii judecătorești. și că aceste sume ar trebui să majoreze din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată eliminarea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție având în vedere faptul că, la 29 aprilie 2004, în termenul prevăzut de regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute de Regulamentul de procedură și că nu a fost impusă nicio altă măsură în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții, În urma examinării informațiilor furnizate de guvernul Regatului Unit, Tribunalul și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)10

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 19 février 2004 (Règlement amiable)

dans l’affaire Martin contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 22 février 2006,

lors de la 955e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «

la

Convention

»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 19 février 2004 dans l’affaire Martin et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

63608/00) dirigée contre le Royaume-Uni, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 11 septembre 2000 en vertu de l’article 34 de la Convention, par Mme Jannette Martin, ressortissante britannique, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la surveillance cachée du domicile de la requérante pendant plusieurs mois en 2000,

suite à une plainte déposée contre elle et sa famille par leurs voisins ;

Considérant que dans son arrêt du 19 février 2004, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Royaume-Uni

payerait à la partie requérante la somme de 4 000 livres sterling au titre du préjudice moral et 7 050 livres sterling à payer aux avocats au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter du prononcé de l’arrêt

et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

Rappelant que l’article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que le 29 avril 2004, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.