ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarul G.S., la data de 23 februarie 2004, a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere împotriva judecătorilor A.R., I.P. și S.M.C., ce formează completul de judecată de la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială și care au pe rol, soluționarea recursului în dosarul nr. 1972/2002, privind falimentul unei societăți comerciale, conform Legii nr. 64/1995. În plângere se susține că, cei trei judecători se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., motiv pentru care se cere punerea în mișcare a acțiunii penale.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, după verificările făcute asupra celor sesizate de petiționar, prin plângerea penală sus-menționată, a întocmit referatul din 12 martie 2004 și potrivit căruia se reține că „dosarul civil nr. 1972/2002 ce privește un recurs, este în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Această cauză a suferit și o suspendare, prin trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind declarat recurs împotriva unei încheieri.

Cum, în această fază procedurală civilă, petiționarul se poate adresa conducerii instanței sau inspecției din cadrul Ministerului Justiției, fiind vorba de probleme administrativ-organizatorice și nu penale, în finalul referatului se menționează că „nu sunt temeiuri care să justifice înscrierea petiției la cauze penale.” Referatul de mai sus a fost comunicat la 19 martie 2004 petiționarului și care, nemulțumit fiind, a introdus în baza art. 278 1 C. proc. pen., plângerea de față la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii se arată că interesele sale au fost prejudiciate și „niciodată nu a solicitat transformarea procesului civil în unul penal, știind că dosarul civil își va urma cursul conform procedurilor civile și se va finaliza într-un fel sau altul, în funcție de elementele avute la dispoziție.” El socotește că, răspunsurile primite de la parchet, nu analizează cu responsabilitate aspectele sesizate și astfel i se produce persoanei sale prejudiciu material și moral, motiv pentru care, cere judecarea în baza art. 278 1 deoarece „răspunsurile primite sunt semnate de procurorii șefi”. Plângerea este inadmisibilă și ca atare, va fi respinsă. Examinându-se prevederile art. 278 1 C. proc.

pen., invocat de petiționar ca temei de drept, al plângerii penale de față, Curtea reține următoarele: Pot fi atacate cu plângeri, în fața instanței, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen. „numai rezoluțiile de neînceperea urmăririi penale sau ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.” Prin urmare, în cauză, văzând că procurorul nu a efectuat nici unul din actele prevăzute de către textul art. 278 1 C. proc. pen., plângerea adresată Curții de către petiționar, se apreciază ca inadmisibilă, aceasta fiind îndreptată doar împotriva unor adrese de răspuns ale parchetului ce nu-i sunt favorabile.

Se mai constată că, acest litigiu a fost creat de petiționar, în legătură cu o cauză civilă în curs de soluționare. În acest mod, urmărește în realitate, a se obține o hotărâre judecătorească în afara cadrului legal, prin exercitarea de presiuni psiho-sociale, asupra membrilor completului de judecată. În raport de cele analizate, plângerea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Se vor aplica și prevederilor art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul G.S. împotriva referatului din 12 martie 2004 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 5741/533/2004. Obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2005.