ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2003

Decizia

nr.230

Dosar

nr.4227/2002

S-a luat în examinare

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia  împotriva

deciziei penale nr.191/A din 27 august  2002 a Curții de Apel Alba Iulia,

privind pe inculpatul I.A..

S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest,

asistat de avocat G.S. apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut recursul parchetului, astfel cum a fost

formulat în scris și depus la dosar , solicitând admiterea lui.

Apărătorul inculpatului a pus concluzii de respingere  a

recursului ca nefondat.

Inculpatul, în ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului

parchetului.

C U R T E A

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin sentința penală nr.115 din 13 mai 2001 Tribunalul Alba l-a

condamnat pe inculpatul I.A. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de evadare prevăzută de art.20 raportat la art.269

alin.2 Cod penal  , cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

În baza art.269 alin.3 Cod penal instanța a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 30 de ani închisoare , la care a fost

condamnat prin sentința penală nr.151/2000 a Tribunalului Alba pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt

că în noaptea de  10/11 februarie 2002 , inculpatul I.A., deținut în

Penitenciarul Aiud , în executarea pedepsei de 30 de ani închisoare la care

fusese condamnat prin sentința penală nr.151/2001 a Tribunalului Alba, a

încercat să evadeze , tăind gratiile celulei cu o pânză de bomfaier și coborând

în curtea interioară a închisorii , cu ajutorul unei funii împletite din

cearșafuri. Inculpatul a fost prins de echipa de intervenție a penitenciarului

și readus în celulă.

Prin decizia penală nr.191/A din 27 august 2002, Curtea de Apel

Alba a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Alba și de inculpat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba, formulând următoarele motive de casare:

- greșita încadrare a infracțiunii comise de inculpat, în

prevederile art.20 raPortat la art.269 alin.2 Cod penal, fără referire și la

art.269 alin.1 Cod penal, care definește infracțiunea de evadare;

- aplicarea greșită a prevederilor art.269 alin.3 din Codul

penal, prin omisiunea de a se dispune ca pedeapsa aplicată pentru tentativă la

infracțiunea de evadare să se adauge la pedeapsa pe care o executa inculpatul ;

- individualizarea greșită a pedepsei care, ținând seama de

pericolul social al faptei și de periculozitatea infractorului, este prea

blândă.

Recursul nu este fondat.

În ce privește încadrarea juridică a faptei, se constată că

omisiunea instanței de a se referi la prevederile art.269 alin.1 Cod penal nu poate

justifica desființarea hotărârii atacate , prin raportarea prevederilor art.20

Cod penal la dispozițiile art.269 alin.2 Cod penal , infracțiunea pentru care

s-a dispus condamnarea inculpatului a fost definită în mod suficient, fără să

existe posibilitatea înțelegerii dispozitivului hotărârii în alt sens decât cel

avut în vedere de instanță.

Referitor la modul în care a fost aplicat art.269 alin.3 din

Codul penal, Curtea reține că potrivit acestui text de lege, pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se

putea depăși maximul general al închisorii .

Având în  vedere că , inculpatul I.A. a săvârșit tentativa de

evadare în timp ce se afla în executarea unei pedepse de 30 de ani închisoare

care , potrivit art.53 pct.1 lit.b din Codul penal , constituie maximul general

al închisorii , se constată că hotărârea instanței , prin care pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare  aplicată inculpatului în baza art.20 raportat la art.269

alin.2 Cod penal nu a fost adăugată la pedeapsa de 30 de ani pe care acesta o

executa, este corectă.

În sfârșit , Curtea constată că individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului pentru tentativa de evadare corespunde criteriilor

prevăzute de art.72 Cod penal și că nu există temeiuri să se dispună majorarea

acestei pedepse .

În consecință, recursul declarat de parchet urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia  împotriva deciziei penale nr.191/A din 27

august  2002 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul I.A.

Onorariul

de avocat, pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie  2003.