ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3851/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 55 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.I. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. A fost computată reținerea de o zi, s-a constatat că este arestat în altă cauză și inculpatul a fost obligat să restituie cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 1 august 2001, în jurul orelor 2,35, lucrătorii de poliție aflați în serviciul de patrulă au observat la intersecția unor artere de circulație din orașul București, un autoturism și procedând la legitimarea ocupanților mașinii, au constatat că unul din ei are un comportament neobișnuit, nefiind coerent în vorbire.

Trecând la percheziția corporală a acestuia și a celorlalți pasageri au găsit asupra lui două pachețele cu un conținut brun-cafeniu, iar asupra recurentului două seringi hipodermice ce fuseseră folosite. În urma constatării tehnico-științifice s-a stabilit că pachetele conțineau 0,15 gr heroină, iar pe cele două seringi s-au găsit urme din această substanță. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 108 din 27 februarie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestei soluții, inculpatul a declarat recurs fără să-l motiveze. Apărătorul a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor și în urma rejudecării cauzei, reducerea pedepsei, deoarece recurentul a recunoscut și regretat comiterea faptei și este doar consumator de droguri nu și traficant.

Recursul nu este fondat. Analizând motivele invocate de apărător, probele ce au stat la baza condamnării, care au fost complet administrate și corect interpretate, duc la concluzia că hotărârile sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care reflectă pe deplin gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. Astfel, la stabilirea sancțiunii penale, instanțele au avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei, precum și împrejurarea că recurentul este recidivist, ceea ce demonstrează perseverența infracțională și că executarea anterioară a pedepsei nu și-a atins scopul ei educativ. Recunoașterea inculpatului în condițiile în care lucrătorii de poliție au descoperit existența substanței și a seringilor respective, nu reprezintă un act voluntar care să justifice reducerea pedepsei.

Așa cum a fost stabilită și aplicată pedeapsa, este garanția că scopul acesteia, menționat de art. 52 C. pen. și anume, cel de reeducare și de prevenție generală, de data aceasta va putea fi realizat, astfel încât, redozarea ei, nu se impune. În consecință, recursul urmează să fie respins. Întrucât inculpatul a fost reținut preventiv o zi, 1 august 2001, instanța urmează să compute din pedeapsa aplicată această prevenție. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei nr. 108 din 27 februarie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de o zi (1 august 2001) și constată că este reținut în altă cauză. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.