ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3851/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 55 din 21 ianuarie

2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul

B.I. la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost computată reținerea de o zi,

s-a constatat că este arestat în altă cauză și inculpatul a fost obligat să

restituie cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, la data de 1 august 2001, în jurul orelor 2,35,

lucrătorii de poliție aflați în serviciul de patrulă au observat la intersecția

unor artere de circulație din orașul București, un autoturism și procedând la

legitimarea ocupanților mașinii, au constatat că unul din ei are un

comportament neobișnuit, nefiind coerent în vorbire.

Trecând la percheziția corporală a

acestuia și a celorlalți pasageri au găsit asupra lui două pachețele cu un

conținut brun-cafeniu, iar asupra recurentului două seringi hipodermice ce

fuseseră folosite.

În urma constatării

tehnico-științifice s-a stabilit că pachetele conțineau 0,15 gr heroină, iar pe

cele două seringi s-au găsit urme din această substanță.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia nr. 108 din 27 februarie 2003, a Curții de Apel București,

secția I penală.

Împotriva acestei soluții,

inculpatul a declarat recurs fără să-l motiveze.

Apărătorul a solicitat admiterea

lui, casarea hotărârilor și în urma rejudecării cauzei, reducerea pedepsei,

deoarece recurentul a recunoscut și regretat comiterea faptei și este doar

consumator de droguri nu și traficant.

Recursul nu este fondat.

Analizând motivele invocate de

apărător, probele ce au stat la baza condamnării, care au fost complet

administrate și corect interpretate, duc la concluzia că hotărârile sunt

temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care reflectă pe deplin gradul

de pericol social al faptei și făptuitorului.

Astfel, la stabilirea sancțiunii

penale, instanțele au avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei,

precum și împrejurarea că recurentul este recidivist, ceea ce demonstrează

perseverența infracțională și că executarea anterioară a pedepsei nu și-a atins

scopul ei educativ.

Recunoașterea inculpatului în

condițiile în care lucrătorii de poliție au descoperit existența substanței și

a seringilor respective, nu reprezintă un act voluntar care să justifice

reducerea pedepsei.

Așa cum a fost stabilită și aplicată

pedeapsa, este garanția că scopul acesteia, menționat de art. 52 C. pen. și

anume, cel de reeducare și de prevenție generală, de data aceasta va putea fi

realizat, astfel încât, redozarea ei, nu se impune.

În consecință, recursul urmează să

fie respins.

Întrucât inculpatul a fost reținut

preventiv o zi, 1 august 2001, instanța urmează să compute din pedeapsa

aplicată această prevenție.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite

de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, recursul declarat de

inculpatul B.I. împotriva deciziei nr. 108 din 27 februarie 2003, a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, reținerea de o zi (1 august 2001) și constată că este reținut în

altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

18 septembrie 2003.