ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 24 iunie 2003 reclamantul C.C. a chemat  în judecată

Președintele României prin Administrația Prezidențială solicitând  obligarea

pârâtei la trimiterea unui răspuns competent conform atribuțiilor

constituționale și daune morale în valoare de 15.000.000 lei, motivat de faptul

că prin refuzul unui răspuns competent i-au fost încălcate drepturile

constituționale și legislația în vigoare.

In susținerea

acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat Președintelui României să analizeze

și să aprecieze mai multe hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe

care le consideră nelegale, însă Președintele României i-a răspuns la petiție

cu actul nr. 12480 din 10 iunie 2003, răspuns pe care-l consideră

nesatisfăcător.

Curtea

de Apel Iași prin sentința civilă nr. 114/CA  din 1 septembrie 2003 a respins

acțiunea reclamantului, cu motivarea că răspunsul trimis petentului de către

Președintele României se încadrează în limitele conferite  de lege. Totodată,

s-a mai reținut de către instanța de fond, că în cauză nu există o culpă  a

pârâtei, astfel că a respins capătul de cerere cu privire la acordarea de daune

morale.

Împotriva

acestei sentinței  a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Instanța

de fond în mod corect a reținut că  răspunsul trimis petentului de către

Președintele României prin Administrația Prezidențială se încadrează în

limitele conferite de Constituție, fiind respectat principiul separației

puterilor în stat, Președintele României neputând interveni pentru modificarea

ori anularea unei hotărâri judecătorești, acesta fiind o ingerință în actul de

justiție și deci o încălcare a principiului amintit.

Cu

privire la cel de al doilea  capăt de cerere referitor la acordarea de daune

morale în cuantum de 15.000.000 lei, în mod  întemeiat instanța de fond l-a

respins, în lipsa constatării relei credințe a pârâtei în derularea

procesului, nefiind astfel  întemeiate condițiile cerute de Legea nr. 29/1990.

Având

în vedere cele ce preced recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de C.C. împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 1

septembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  17 februarie 2004.