ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 654/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iunie 2003 reclamantul C.C. a chemat în judecată Președintele României prin Administrația Prezidențială solicitând obligarea pârâtei la trimiterea unui răspuns competent conform atribuțiilor constituționale și daune morale în valoare de 15.000.000 lei, motivat de faptul că prin refuzul unui răspuns competent i-au fost încălcate drepturile constituționale și legislația în vigoare. In susținerea acțiunii reclamantul a arătat că a solicitat Președintelui României să analizeze și să aprecieze mai multe hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe care le consideră nelegale, însă Președintele României i-a răspuns la petiție cu actul nr. 12480 din 10 iunie 2003, răspuns pe care-l consideră nesatisfăcător.

Curtea de Apel Iași prin sentința civilă nr. 114/CA din 1 septembrie 2003 a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că răspunsul trimis petentului de către Președintele României se încadrează în limitele conferite de lege. Totodată, s-a mai reținut de către instanța de fond, că în cauză nu există o culpă a pârâtei, astfel că a respins capătul de cerere cu privire la acordarea de daune morale. Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Instanța de fond în mod corect a reținut că răspunsul trimis petentului de către Președintele României prin Administrația Prezidențială se încadrează în limitele conferite de Constituție, fiind respectat principiul separației puterilor în stat, Președintele României neputând interveni pentru modificarea ori anularea unei hotărâri judecătorești, acesta fiind o ingerință în actul de justiție și deci o încălcare a principiului amintit. Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere referitor la acordarea de daune morale în cuantum de 15.000.000 lei, în mod întemeiat instanța de fond l-a respins, în lipsa constatării relei credințe a pârâtei în derularea procesului, nefiind astfel întemeiate condițiile cerute de Legea nr. 29/1990.

Având în vedere cele ce preced recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinței civile nr. 114/CA din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.