ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 296/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 447 din 12 februarie 2008, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de SC C.A.A.M.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Președintele României, prin Administrația Prezidențială, obligându-l pe acesta să răspundă la petiția reclamantei din data de 19 februarie 2007, respingând ca neîntemeiată cererea formulată de aceeași reclamantă privind plata de despăgubiri materiale. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din probatoriul administrat, din apărările cuprinse în întâmpinarea pârâtului nu rezultă că s-a răspuns petiției din data de 19 februarie 2007 adresată prin e-mail Președintelui României, astfel încât cererea este întemeiată sub acest aspect.

Pe cale de consecință pârâtul a fost obligat să răspundă petiției amintite. În privința cererii de despăgubiri pentru daunele morale urmare a pierderilor suferite de societatea reclamantă începând cu anul 2002 - data înființării - și până la judecarea cauzei și aproximate de reclamantă la suma de 60.000.000 euro, în lipsa unei legături de cauzalitate între neîndeplinirea obligației ce revine autorității pârâte și prejudiciul invocat, instanța a respins ca neîntemeiată această solicitare. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentant al Președintelui României, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 47/1994, republicată, apreciindu-se că această hotărâre judecătorească a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că aceeași solicitare a intimatei-reclamante ca aceea din 19 februarie 2007, a mai făcut obiectul unor petiții adresate Președintelui României începând cu anul 2005 și că în condițiile unui răspuns trimis referitor la conținutul acestor petiții sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002. Astfel, legiuitorul a precizat clar și imperativ, totodată, soluția clasării petițiilor ulterioare, indiferent de numărul lor, în situația în care s-a răspuns aceluiași petiționar. În susținerea argumentației sale reprezentanta recurentului a anexat înscrisuri. Examinând cauza prin prisma motivului de nelegalitate invocate de recurent și care se circumscrie art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de prevederile Legii nr. 554/2004 modificată și cele ale O.G. nr. 27/2007 (privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor), precum și de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată incidența prevederilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. raportate la art. 304 pct. 9 din același cod. Recursul va fi, așadar, admis cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de SC C.A.A.M.C. SRL, pentru cele ce se vor expune în continuare. Obiectul acțiunii adresate instanței de contencios administrativ a Curții de Apel București a vizat refuzul nejustificat de a se răspunde la petiția din 19 februarie 2007 trimisă prin e-mail Președintelui României.

Înscrisul în discuție cuprinde informații privitoare la domeniul de activitate al societății reclamante („servicii pentru societate” – CAEN/CPSA 752) și susținerea că este împiedicată să-și exercite atribuțiile stabilite de lege, atât de către ministerele de resort cât și de către administrația prezidențială, precum și solicitarea de a fi contactată societatea comercială pentru a lua parte la toate activitățile pertinente domeniului ei de activitate. Actele depuse la dosar, de către recurentul-pârât, atât în primul ciclu procesul cât și în fața instanței de control judiciar, evidențiază că începând cu anul 2005 societatea reclamantă, prin reprezentant, a adresat mai multe petiții, cu același obiect; unele dintre petiții au primit răspuns (actele nr. DP02/11941 din 8 aprilie 2005, nr. DP02/25820 din 20 iulie 2005, nr. DP02/10998 din 1 aprilie 2005 și nr. DP02/15604 din 13 mai 2005), celelalte fiind clasate în temeiul art. 10 alin. (2) din O.G.

nr. 27/2002. Potrivit textului legal menționat: „Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiunea despre faptul că s-a răspuns”. În acest context faptic și legal, autorității recurente-pârâte nu i se poate imputa refuzul nejustificat de a răspunde unei cereri formulate de o persoană vătămată în drepturile/interesele sale legitime.

De altfel, potrivit definiției date de legiuitor în materie de contencios administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere în sensul Legii nr. 554/2004, modificată, reprezintă „exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (…)” - art. 2 alin. (1) lit. i). În speță, un astfel de refuz nejustificat nu a fost demonstrat, Administrația Prezidențială procedând în conformitate cu normele legale care reglementează activitatea de soluționare a petițiilor - O.G. nr. 27/2002. Se constată, așadar, că instanța fondului a apreciat în mod greșit ca fiind aplicabile prevederile art. 18 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Prezidențială împotriva sentinței civile nr. 447 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.A.A.M.C. SRL ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.