ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5341/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții S.A., T.E., Ș.M., P.D.

și O.A. au chemat în judecată Prefectul județului Iași, Consiliul Județean Iași

și pe S.E., pentru ca în contradictoriu cu pârâții și pe calea contenciosului

administrativ să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 72575

din 17 mai 1994, eliberat pe numele pârâtei S.E., de către Comisia Județeană

Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt moștenitorii defuncților V.A. și A.V., care au avut pe rolul

agricol al comunei Lespezi, județul Iași, mai multe suprafețe de teren, printre

care și 0.09 ha, constituind curtea, casa și 1,009 ha, grădină în prelungirea curții casei părintești, suprafață de teren ce le-a fost

recunoscută, dar pentru care, fără a avea vreun drept, a obținut titlu de

proprietate pârâta S.E.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 123 din 11 mai 1995, și-a declinat competența, în favoarea

Judecătoriei Pașcani, reținând că procedura contenciosului administrativ

prevăzută de Legea nr. 29/1990, poate fi folosită numai până în momentul în

care actul administrativ a intrat în circuitul civil, după care anularea

actului se poate face printr-o acțiune adresată instanței de drept comun.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 121 din 31 ianuarie 1996, a admis recursul formulat și a trimis cauza la aceeași curte de apel, pentru continuarea

judecății, reținând faptul că natura juridică a titlului de proprietate este

aceea de act administrativ, el fiind actul prin care se finalizează activitatea

autorităților publice care au fost înființate pentru punerea în aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Așa fiind, verificarea legalității

unui titlu de proprietate emis în baza dispozițiilor sus-menționatului act

normativ, se poate face potrivit procedurii, și de către instanțele prevăzute

în legea contenciosului administrativ.

Curtea a reținut faptul că natura actului

administrativ nu este influențată și nu depinde de intrarea în circuitul civil,

iar în cauza de față, titlul de proprietate este un act administrativ emis de o

autoritate din categoria celor arătate în art. 3 pct. 1 C. proc. civ., motiv pentru care competența de soluționare a acțiunii prin care se solicită

anularea actului, aparține curții de apel.

Cauza a fost înaintată Curții de

Apel Iași, care prin sentința civilă nr. 171 din 23 octombrie 1997, și-a

declinat competența în favoarea Judecătoriei Pașcani. Instanța a reținut faptul

că secțiile unite ale Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr. 1 din 30

iunie 1997, au admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general

și au stabilit că în materia dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991,

instanța căreia îi revine competența materială de a soluționa cererile de

anulare a titlului de proprietate, este judecătoria.

Împotriva sentinței civile nr. 171

din 23 octombrie 1997 a Curții de Apel Iași, de declinare a competenței, a

declarat recurs reclamanta S.A., criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Curtea Supremă, învestită cu

judecarea recursului declarat, a dispus la data de 3 aprilie 1998, suspendarea

judecării cauzei, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât citațiile și dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, cu două dintre

intimatele-reclamante, au fost restituite la dosarul cauzei, cu mențiunea

„decedat”.

Prin rezoluția din 7 mai 2004, cauza

a fost repusă pe rolul Curții, pentru verificarea situației actuale din dosar.

Procedând la examinarea din oficiu a

cauzei după suspendare, se constată că în intervalul de timp scurs de la data

declarării recursului și data repunerii pe rol, Judecătoria Pașcani, căreia i

s-a trimis dosarul, pentru soluționarea cauzei, a pronunțat sentința civilă nr.

2648 din 26 iunie 2002.

Prin urmare, decizia curții de apel,

de casare cu trimitere, ce formează obiectul prezentului recurs, nu mai

prezintă nici un interes, pentru a fi soluționat sub aspectul criticilor

invocate, de vreme ce această decizie și-a produs deja efectele juridice, prin

soluționarea cauzei de către instanța căreia i s-a trimis dosarul.

Eventuala corectitudine procedurală

a sentinței judecătoriei va putea fi examinată în cadrul căilor de atac.

În prezentul recurs, interesul

procedural nu mai există, astfel încât acesta va fi respins în considerarea

principiului potrivit căruia, cine nu are interes, nu are acțiune și deci, nici

cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.A.

împotriva sentinței civile nr. 171 din 23 octombrie 1997 a Curții de Apel Iași, ca lipsit de interes.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2004.