ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3232/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3232/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Hotărârile Adunărilor Generale

Ordinare a acționarilor din SC A.P. SA Tecuci, și anume: hotărârea din 12 iulie

2001 a acționarilor SC P.A.P. SA Polonia, D.D. și R.L.R., hotărârea din 13

iulie 2001, în prezența a 28 acționari ai SC A.P. SA, reprezentând 3% din

capitalul social, au fost atacate de acționari, în temeiul art. 131 din Legea nr.

31/1990, astfel că, la Tribunalul Galați, s-au înregistrat trei acțiuni, în

contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Tecuci, pentru anularea hotărârilor

menționate, astfel:

1) Acțiunea reclamantului F.Z., în

nume propriu și în calitate de procurator al reclamanților A.V.T., B.G.E., B.A.G.,

B.M.C., I.N.A., P.I.N., C.G.C., D.T.C.D., M.G.I., N.N.T., O.N.P., O.V.P., P.C.C.,

P.C.C., S.P.C., S.S.A., S.L.I., T.I.S. și M.D.I., prin care s-a cerut anularea

hotărârii Adunării Generale Ordinare din 12 iulie 2001 (dosar nr. 1437/2001);

2) Acțiunea acționarului B.I.L.,

Nicosia, Cipru, pentru anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a

acționarilor din SC A.P. SA, din 12 iulie 2001 (dosar nr. 1480/2001);

3) Acțiunea acționarei SC P.A.P. SA,

cu sediul în Brzesko, Polonia, pentru anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare

a Acționarilor din 13 iulie 2001 (dosar nr. 1478/2001).

Cele trei dosare au fost conexate de

Tribunalul Galați, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

Hotărârile A.G.A. contestate au fost

suspendate de la executare, până la soluționarea definitivă a acțiunilor, în

anularea acestora.

Soluționarea acțiunilor conexate a

fost strămutată de la Tribunalul Galați la Tribunalul Bacău, de Curtea Supremă

de Justiție, secția comercială, prin încheierea nr. 5952 din 25 octombrie 2001.

Tribunalul Bacău, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 475 din 6 martie 2002, a

admis acțiunile acționarilor F.Z., A.V.T., B.G.E., B.A.G., B.M.C., I.N.A.,

P.I.N., C.G.C., D.T.C.D., M.G.I., N.N.T., O.N.P., O.V.P., P.C.C., P.C.C.,

S.P.C., S.S.A., S.L.I., T.I.S. și M.D.I și B.I.L. și a dispus anularea

hotărârii A.G.O. a acționarilor SC A.P. SA Tecuci, din 12 iulie 2001.

A fost respinsă acțiunea

reclamanților reprezentați de F.Z. împotriva pârâtei SC P.A.P. SA Polonia,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Prin aceeași hotărâre, instanța a

respins acțiunea reclamantei SC P.A.P. SA Polonia, în contradictoriu cu pârâta

SC A.P. SA Tecuci, pentru anularea hotărârii A.G.A. din 13 iulie 2001.

Privitor la hotărârea din 12 iulie

2001, instanța a reținut că au fost încălcate prevederile art. 121 alin. (1), art.

117 alin. (7) și art. 130 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ședința nefiind

deschisă de președintele consiliului de administrație, că nu s-a respectat

ordinea de zi din convocator și că procesul-verbal al ședinței nu s-a trecut în

registrul adunărilor generale.

În ce privește hotărârea A.G.A. din

13 iulie 2001, instanța a reținut că s-au respectat prevederile Legii nr. 31/1990,

suspendarea dreptului de vot al acționarului majoritar, SC P.A.P., fiind

întemeiată față de prevederile art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. S-a

reținut că nu există dreptul de vot pentru fiecare acțiune, ci dreptul de vot

este unitar, deci, fără distincție, între acțiuni plătite și neplătite, dacă

acționarii nu sunt la curent cu vărsămintele sunt sancționați, conform

dispozițiilor menționate, adică dreptul de vot este în întregime suspendat.

S-a mai reținut că prezența în A.G.A.

a 3% din capitalul social a fost legală, dat fiind faptul că dreptul de vot al

acționarului majoritar a fost suspendat prin nevărsarea sumelor ce reprezintă

majorarea capitalului social.

Recursul declarat de reclamanta SC

P.A.P. SA, împotriva sentinței menționate, a fost respins, ca nefondat, de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin

decizia nr. 387 din 6 iunie 2002.

Instanța a înlăturat critica

recurentei, privind lipsa cvorumului în adunarea generală din 13 iulie 2001,

reținând că a fost amânată din 12 iulie 2001, când a fost legal constituită și

că dreptul la vot a recurentei SC P.A.P. a fost suspendat pentru neefectuarea

vărsămintelor.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

fond și recurs, procurorul general a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., recurs în anulare, susținând că sunt nelegale, solicitând casarea

acestora.

S-a apreciat, de procurorul general,

ca fiind corectă soluția instanțelor privind anularea hotărârii Adunării

Generale Ordinare a acționarilor din SC A.P. SA Tecuci, din data de 12 iulie

2001, fiind încălcate prevederile Legii nr. 31/1990.

Critica recursului în anulare

privește numai soluționarea acțiunii reclamantei SC P.A.P., privind anularea hotărârii

A.G.A. din 13 iulie 2001, cerere ce trebuia admisă, întrucât au fost

nerespectate prevederile Legii nr. 31/1990.

Astfel, ținerea A.G.A. în prezența

acționarilor ce dețineau numai 3% din capitalul social, constituie o gravă

încălcare a prevederilor de validitate a deliberărilor adunărilor generale,

prevăzută de art. 112 alin. (1) și (2), întrucât amânarea pentru data de 13

iulie 2001, nu s-a încadrat în art. 112 alin. (1), neîntrunirea, la 12 iulie

2001, a acționarilor reprezentând cel puțin jumătate din capitalul social.

Dimpotrivă, prezența a fost de 96%.

Pe de altă parte, administratorii M.L.

și P.M. nu aveau această calitate la 13 iulie 2001, hotărârea A.G.A. de

realegere în aceste funcții, fiind anulată de instanță, astfel că, în prezent,

SC A. SA Tecuci nu are reprezentanți legali. S-a mai susținut că hotărârea A.G.A.

din 13 iulie 2001, de suspendare a exercițiului votului acționarului majoritar

SC P.A.P., este criticabilă, întrucât motivul neachitării în întregime a

acțiunilor dobândite, urmare a hotărârii, din 22 martie 2001, de majorare a

capitalului social, nu poate să producă efecte asupra vărsămintelor efectuate

la constituirea capitalului social, vărsăminte plătite efectiv, în procent de

50,98%, ulterior, fiind plătite și restul acțiunilor până la procentul de

92,47%. O suspendare a dreptului de vot, în aceste condiții, încalcă

prevederile art. 101 din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinarea formulată la 9 ianuarie

2003, pârâta-intimată SC A.P. SA Tecuci a cerut respingerea recursului în

anulare, susținând că suspendarea dreptului la vot este aplicabilă pentru

neplata vărsămintelor, nu numai în cazul constituirii societății, ci și în

cazul majorării de capital, or, acționarul majoritar nu și-a respectat

obligațiile asumate.

A.G.A. din 12 iulie 2001 a fost

amânată pentru a doua zi, deși a existat cvorumul necesar, tocmai față de

conduita acționarului majoritar, aflat în culpă.

Conform susținerilor orale și scrise

din 8 aprilie 2003, SC A.P. SA Tecuci a invocat excepția lipsei calității

procesuale a SC P.A.P. SA Polonia, ca urmare a fuziunii prin absorbție de către

SC C.P. SA Polonia.

Excepția a fost respinsă de Curte,

conform încheierii de ședință din 17 iunie 2003, din probele depuse la dosar,

rezultând că reclamanta SC P.A.P. SA și-a păstrat personalitatea juridică,

părțile înțelegând să renunțe la fuziune (hotărârea A.G.E.A. din SC P.A.P. SA

din 16 aprilie 2003).

La 17 iunie 2003, recursul în

anulare a fost dezbătut pe fond, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată

pentru astăzi.

Prin notele scrise depuse la 27

iunie 2003, în vederea pronunțării, SC A.P. SA Tecuci a cerut respingerea

recursului în anulare, ca nefondat. Totodată, s-a invocat și excepția

inadmisibilității recursului în anulare, întrucât nu se încadrează în

prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., precum și excepția de

neconstituționalitate a dispoziției legale menționate.

Aceste excepții fiind formulate după

închiderea dezbaterilor, în termenul de pronunțare, fac imposibilă punerea lor

în discuția părților, în respectarea principiului contradictorialității, astfel

că nu pot fi luate în examinare.

Privitor la recursul în anulare, în

limita motivelor formulate, și anume, nelegalitatea hotărârii A.G.A. a

acționarilor din 13 iulie 2001, se rețin următoarele:

Analizând validitatea deliberărilor,

se constată ca întemeiate susținerile recursului în anulare, privind

nerespectarea art. 112 din Legea nr. 31/1990, astfel că hotărârea ținută în

prezența unor acționari, ce reprezintă numai 3% din capitalul social, este

nelegală.

Potrivit art. 112 alin. (1) din

legea menționată, pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este

necesară prezența acționarilor, care să reprezinte cel puțin jumătate din

capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționarii ce dețin

majoritatea absolută din capitalul social reprezentat.

Dacă adunarea nu poate lucra din

cauza neîndeplinirii condițiilor de la alin. (1), adunarea, ce se va întruni

după a doua convocare, poate să delibereze asupra problemelor puse la ordinea

de zi a celei dintâi adunări, oricare ar fi partea de capital social

reprezentată de acționarii prezenți, cu majoritate.

În cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile legale invocate.

În adunarea generală convocată

pentru 12 iulie 2001, prezența acționarilor a fost de 96% din capitalul social,

nefiind deci, întrunite condițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

lipsa cvorumului la prima convocare, astfel că, nu-și are aplicare art. 112 alin.

(2), și anume, validitatea deliberării, fără condiții privind participarea

acționarilor ce dețin un anumit capital social.

Rezultă că, reconvocarea adunării

generale pentru 13 iulie 2001 și ținerea acesteia în prezența acționarilor ce

dețineau numai 3% din capitalul social, constituie o nesocotire a prevederilor

imperative menționate, art. 112 alin. (1) și (2), sancționată cu nulitatea.

Nelegalitatea hotărârii A.G.O. a

acționarilor SC A.P. SA, din 13 iulie 2001, privește și conținutul

deliberărilor și hotărârile adoptate.

Din cuprinsul procesului verbal al

ședinței rezultă că este a doua convocare și că participarea la adunare este 3%

din capitalul social, fiind considerate ca îndeplinite condițiile pentru a doua

convocare.

Ordinea de zi, la pct. 1 prevede: Suspendarea

dreptului de vot al acționarului majoritar SC P.A.P. SA, până la recuperarea

prejudiciului adus societății.

Cu unanimitate de voturi, s-a

adoptat hotărârea nr. 1 de suspendare a dreptului de vot al P.A.P., acționar

majoritar al societății SC A.P. SA, până la soluționarea litigiilor societății,

privind aporturile acționarului SC P.A.P. SA sau, după caz, până la recuperarea

efectivă a prejudiciului cauzat societății prin aceste aporturi.

Motivarea acestei hotărâri, cu

consecințe grave, de suspendare a dreptului de vot a acționarului majoritar,

este cuprinsă în procesul-verbal al ședinței din 13 iulie 2001, constând în:

suspiciuni asupra valorii reale a utilajelor aportate la majorarea de capital

de către SC P.A.P. SA, supraevaluarea mijloacelor fixe.

Această hotărâre este nelegală, iar

instanțele de fond și apel au aplicat greșit art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

reținând că suspendarea dreptului de vot operează, fără distincție, între

acțiunile plătite și neplătite.

Această interpretare ignoră alte

prevederi din Cap. IV din Legea nr. 31/1990 „Despre acțiuni”.

Aplicarea art. 101 alin. (3) trebuie

coroborată cu alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căruia, „orice acțiune

plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv

nu s-a prevăzut altfel”.

Fiecare acțiune fiind un titlu de

valoare distinct, acțiunile plătite integral, conferă titularului tot atâtea

voturi.

Pentru acțiunile achitate integral,

dreptul de vot nu poate fi suspendat, suspendarea ca sancțiune, operând numai

asupra acțiunilor a căror vărsăminte, ajunse la scadență, nu au fost achitate.

Această interpretare a art. 101 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, ține seama de caracterul sancționator, de strictă

interpretare, legiuitorul urmărind stimularea, forțarea chiar a acționarilor de

a respecta obligația asumată privind plata vărsămintelor, astfel că, extinderea

sancțiunii și asupra acțiunilor achitate integral, ar fi fără temei, excesivă

și ar încălca principiul aplicării sancțiunilor.

Aplicarea sancțiunii suspendării

dreptului de vot numai asupra acțiunilor a căror vărsăminte nu au fost achitate

integral, rezultă și din coroborarea cu prevederile art. 100 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, care instituie o anume procedură, ce precede suspendarea

dreptului de vot, și anume, invitarea acționarului pentru efectuarea

vărsămintelor, apoi, somația publicată de două ori, la intervale de 15 zile în

Monitorul Oficial, Partea IV-a, și într-un ziar de largă circulație, după care

urmează faza urmăririi acționarilor sau anularea acțiunilor.

Rezultă că toate aceste sancțiuni,

la care se adaugă și art. 101 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, se referă la

acțiunile a căror vărsăminte nu au fost achitate la scadență.

Ca urmare, sintagma din art. 101 alin.

(3), referitoare la faptul că: ,„exercițiul dreptului de vot este suspendat”,

se aplică în sensul că suspendarea privește numai acțiunile al căror vărsăminte

scadente nu au fost achitate și nu se poate suspenda dreptul de vor pentru

acțiunile achitate.

În speță, acționarii minoritari – 3%

- au hotărât suspendarea dreptului de vot al acționarului majoritar, care

deținea din 1997, prin cumpărare de la F.P.S., pachetul majoritar de 50,98% din

capitalul social. Aceste acțiuni erau integral achitate, astfel că suspendarea

dreptului la vot a constituit o măsură nelegală, ce a încălcat dreptul

acționarului de proprietate asupra acțiunilor, dreptul de a participa la luarea

deciziilor, exercitarea dreptului de vot.

Pe de altă parte, nelegalitatea

suspendării dreptului de vot rezultă chiar din analiza procesului verbal al A.G.A.

din 13 iulie 2001, care nu se referă la anume vărsăminte neachitate, ci se

menționează neefectuarea investițiilor cuprinse în contractul de privatizare,

neasigurarea majorării capitalului social, aporturi supraevaluate ce urmau a fi

expertizate, or, toate aceste incertitudini, nefinalizarea procedurii majorării

capitalului social, care, de altfel, intră sub incidența cap. II art. 205 și

urm. din Legea nr. 31/1990, nu puteau să ducă la măsura suspendării dreptului

de vot al acționarului majoritar.

Ca urmare, netemeinic și nelegal,

instanța de fond a respins acțiunea conexată a reclamantei SC P.A.P. SA,

soluție confirmată de instanța de apel, astfel că recursul în anulare va fi

admis.

Față de cele de mai sus, decizia

Curții de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, va fi

anulată, iar recursul SC P.A.P. SA va fi admis, în sensul schimbării în parte a

sentinței Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, nr.

475 din 6 martie 2002, în sensul admiterii acțiunii reclamantei SC P.A.P. SA

Brzesko, Polonia, și anulării hotărârii A.G.A. a SC A.P. SA Tecuci, din 13

iulie 2001, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție.

Anulează decizia nr. 387 din 6 iunie

2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Admite recursul reclamantei SC P.A.P.

SA Brzesko, Polonia.

Schimbă în parte sentința nr. 475 din 6 iunie 2002 a

Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul

că dispune și anularea hotărârii A.G.A. a SC A.P. SA Tecuci din 13 iulie 2001.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 30 iunie 2003.