ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 888/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 556/2000,

la Tribunalul Mureș, reclamanta SC I.E. SRL Târgu Mureș, în contradictoriu cu

Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Cluj și Vama Târgu Mureș,

a solicitat anularea actului nr. P. 997/7942 din 28 decembrie 1999 emis de

pârâta I, recunoașterea de către organele vamale competente, în raport cu

capacitatea de folosință a dreptului de a beneficia la importul celor 3

microbuze, nepuse în funcțiune, cu facilitățile fiscale din art. 22 ale Legii nr.

133/1999, deoarece au fost achiziționate pentru realizarea directă și indirectă

a obiectului de activitate; obligarea pârâtelor de a-i rezolva în mod favorabil

cererea de scutire de la plata taxelor vamale, privind cele 3 microbuze, în

vederea întocmirii întregii documentații la organele de poliție, pentru

înmatriculare și punere în circulație și obligarea pârâtelor de a suspenda

orice măsuri, de stabilire a taxelor vamale pentru cele 3 microbuze, până la

soluționarea irevocabilă a litigiului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 293 din 30

noiembrie 2000, s-a admis acțiunea în contencios, s-a anulat decizia nr. 1036

din 19 iunie 2000 a pârâtei I, care a menținut actul nr. 997/7942 din 28

decembrie 1999, a pârâtei II, pentru refuzul de a-i acorda facilități fiscale

la importul a trei microbuze de transport persoane.

S-a declinat competența materială de

a soluționa pe fond plângerile și contestațiile reclamantei, la pârâta I,

Direcția Generală a Vămilor, conform actului nr. 84 din 23 noiembrie 1999,

înregistrat la aceasta sub nr. 40456 din 26 noiembrie 1999, conform

procedurilor Legii nr. 133/1999 și Legii nr. 29/1990 ,raportat și la Legea nr. 141/1997.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

-SC I.E. SRL, persoană juridică

autorizată în cadrul procedurii Legii nr. 31/1990, pentru realizarea directă și

indirectă a obiectului de activitate și în vederea respectării normelor tehnice

Euro II privind poluarea, spre a avea acces la transport în țările vest

europene, cu contractul de credit nr. 159/C din 12 august 1998, cu B.R.D., sucursala

Târgu Mureș, a realizat un credit, cu care a achiziționat un număr de trei

microbuze 18 + 1 din Germania, pe care le-a introdus în țară pe la vama Borș,

fără a i se percepe taxe vamale.

Direcția Generală Vamală a transmis

cu actul nr. 27518 din 28 august 1999, instrucțiuni complete unităților teritoriale,

de întocmire a documentației de către agenții economici direct interesați.

În aplicarea legii și a

instrucțiunilor de folosire, reclamanta, cu actul nr. 84 din 10 noiembrie 1999, a întocmit documentația cerută, din care a rezultat că este o întreprindere mică, în sensul

Legii nr. 133/1999, cu un număr mediu de salariați anual de 13,90 și cu o cifră

anuală de afaceri de 1.800.788.000 lei.

Direcția Regională Vamală Cluj a

refuzat cererea, prin actul P/997/7942 din 28 decembrie 1999, soluție menținută

de Direcția Generală a Vămilor, prin decizia 1030 din 19 iunie 2000, dar prin

respingerea ca inadmisibilă, a contestației reclamantei, respectiv a

reclamației administrative prealabile, cu referire la nerespectarea

prevederilor art. 168 - 174 din Legea nr. 141/1997, cu referire la procesul-verbal

nr. 23.705 din 23 mai 2000, ce nu formează obiect de judecată.

În speță, s-a atacat refuzul

pârâtelor de a li se recunoaște un drept stabilit de Legea nr. 133/1999.

Direcția Generală a Vămilor, prin

soluția din decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000, a dat o soluție pe bază de excepție, cu referire la Legea nr. 141/1997, ce nu are nici o

legătură cu obiectul dedus judecății, deoarece, atât cererea reclamantei cu nr.

84 din 23 noiembrie 1999, înregistrată sub nr. 40456 din 26 noiembrie 1999 și

trimisă la Direcția Regională Vamală Cluj, care prin actul P. 997 din 28

decembrie 1999, a rezolvat-o pe fond în cadrul reclamației administrativ-prealabile

și care trebuia rezolvată în sensul următor: dacă reclamanta, prin introducerea

în țară a celor 3 microbuze, unul înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 133/1999

și două după intrarea în vigoare a actului normativ citat, beneficiază sau nu

de facilitățile fiscale, conform art. 22 și 25 din această lege, în caz

afirmativ să i se dea aprobările necesare, cu asumarea responsabilităților iar

în caz contrariu să se motiveze, pentru ca instanțele să poată cenzura soluția

privind vătămarea unui drept recunoscut de lege în favoarea reclamantei.

Pentru acest considerent s-a

constatat că se impune anularea deciziei nr. 1036 din 19 iunie 2000 a Direcției Generale a Vămilor, cu trimiterea dosarului, pentru soluționarea pe fond a cererii

înregistrate sub nr. 84 din 10 noiembrie 1999, și nu 40.456 din 26 noiembrie

1999, transmisă Direcției Regionale Vamale Cluj.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Cluj,

criticând-o astfel:

În mod justificat, prin decizia nr. 1036/2000,

s-a respins contestația, ca fiind inadmisibilă, deoarece nu a fost atacat un

act administrativ cu simple adrese, de conținutul cărora intimata-reclamantă a

fost nemulțumită.

Intimata a refuzat încheierea

regimului vamal, considerându-se îndreptățită să beneficieze de facilitățile

prevăzute de Legea nr. 133/1999, punctul de vedere al autorităților vamale

fiind diferit.

Prin lege este creată o procedură

specială, conform Codului vamal, cererea neputându-se soluționa în cadrul

legislativ prevăzut de Legea nr. 29/1990.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiune, societatea intimată a

solicitat anularea actului nr. P. 997/7942 din 28 decembrie 1999, emis de

Direcția Teritorială Vamală Cluj, prin care s-a refuzat rezolvarea cererii

privind facilitățile vamale, conform art. 22 Legea nr. 133/1999, în sensul de a

i se recunoaște acest drept recunoscut de lege, precum și întocmirea actelor

vamale în acest sens.

Față de actul citat prin care se

exprimă punctul de vedere al autorităților vamale, cu consecințele respective,

intimata-reclamantă în mod legal a învestit instanța de contencios

administrativ, întrucât în cadrul procedurii prealabile administrative, prin

decizia nr. 1036 din 19 iunie 2000, Direcția Generală a Vămilor i-a respins ca

inadmisibilă, contestația, făcând trimitere la cap. 10 C. vam., Legea nr. 141/1997.

În mod legal și temeinic, instanța

de fond a constatat că Direcția Generală a Vămilor a soluționat plângerea

societății, pe bază de excepție, făcând trimitere la Legea nr. 141/1997, care nu are legătură cu obiectul dedus judecății, în cadrul procedurii

prealabile trebuia să se pronunțe dacă societatea are dreptul de a beneficia de

facilitățile prevăzute de art. 22 și 25 din Legea nr. 133/1999, iar în caz contrar,

pe ce temei se refuză acordarea facilităților, documentația cerută fiind

întocmită.

Constatându-se în raport cu cele

menționate, că nu există motive de casare, se va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, împotriva

sentinței civile nr. 293 din 30 noiembrie 2000 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.