ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3350/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin încheierea din 10 iulie 2003, a admis cererea formulată de

inculpatul M.N. și a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate față

de el și punerea de îndată în libertate a sa.

Hotărând astfel, instanța a reținut

că, inculpatul, condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 2 ani

interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) și de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), ambele cu

aplicarea art. 13 lit. a) și a art. 71, raportat la art. 64 C. pen., s-a

prezentat în instanță pentru judecarea apelului formulat, cu ambele picioare

paralizate, fiind adus în boxă cu ajutorul a doi deținuți, apreciind că în

sensul art. 139 alin. (3

4

) C. proc. pen., modificat, menținerea

arestării preventive nu se mai justifică.

Constatând nemijlocit starea de

boală a inculpatului arestat, instanța de control judiciar a reținut din

verificarea lucrărilor dosarului că, în cursul lunii septembrie 2002,

inculpatul s-a aflat internat în Spitalul Penitenciar București cu diagnosticul

„paliradiculacurită; stare psihopatoidă”, iar Tribunalul Dolj, prin încheierea

din 29 ianuarie 2002, a respins cererea de prelungire a duratei arestării

preventive, luată față de inculpat, având în vedere tocmai starea de sănătate a

acestuia, care în timpul detenției a suferit o comoție cerebrală în urma căreia

i-au paralizat membrele inferioare.

Respectiva încheiere a fost atacată

cu recurs de către parchet, admis de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia

nr. 176 din 14 februarie 2003, a casat încheierea și a dispus prelungirea

duratei arestării preventive.

Împotriva încheierii din 10 iulie

2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs considerând

că măsura revocării arestului preventiv este contrară legii, deoarece starea

precară a sănătății nu este atestată printr-o expertiză medico-legală,

solicitându-se ca, prin admiterea recursului și casarea încheierii atacate, să

se dispună menținerea stării de arest a inculpatului.

Examinând decizia criticată în

raport de motivul de recurs invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

În acest sens, conform dispozițiilor

cuprinse în art. 139 alin. (3

4

) C. proc. pen., „dacă instanța

constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel arestat preventiv suferă

de o boală care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detenției,

dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul

în care a luat ea această măsură, cât și în cazul arestării provizorii dispuse

de procuror. Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre

măsurile prevăzute de art. 136 alin. (1) lit. b) și c).

Este adevărat că în cauză nu s-a

dispus și nu s-a efectuat o expertiză medico-legală prin care să se ateste

starea precară de sănătate a inculpatului, însă, așa cum în mod corect a

constatat și instanța de control judiciar, la dosar se află un număr de acte

medicale din care rezultă că inculpatul suferă de paralizia membrelor

inferioare, ca urmare a unei comoții cerebrale intervenite în timpul detenției,

ce îl pune în imposibilitatea de a executa mai departe măsura arestării

preventive, iar punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Totodată, din coroborarea

dispozițiilor cuprinse în art. 136 alin. final, cu cele ale art. 139 alin. (3

5

)

C. proc. pen., rezultă că la alegerea măsurii preventive, care urmează a fi

luată față de inculpat, se va ține seama, printre altele, și de sănătatea

acestuia. Curtea apreciază că prin luarea față de inculpat a măsurii preventive

a obligării sale de a nu părăsi localitatea de reședință, conform art. 136

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se va asigura, pe de o parte, buna desfășurare

a continuării procesului penal, iar, pe de altă parte, luarea măsurilor legale

ce se impun pentru ameliorarea stării de sănătate a inculpatului.

În consecință, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de

Justiție, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, va casa hotărârea atacată și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii pronunțată la data de

10 iulie 2003 de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1514/2003 al

acelei instanțe, privind pe inculpatul M.N.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la măsura arestării preventive, pe care o înlocuiește cu cea de

obligare a inculpatului de a nu părăsi localitatea de reședință.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 200.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iulie 2003.