ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul pârâtei Școala
Generală nr.8 Târgoviște împotriva deciziei nr.505 din 13 aprilie 2001 a Curții
de Apel Ploiești.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta și
intimatul pârât Inspectoratul Școlar Dâmbovița asistate de consilier juridic I.G.și
intimatele pârâte Consiliul Local Târgoviște prin consilier juridic C.A. și SC „T.”SA
Târgoviște prin consilier juridic L.A.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanta recurentei pune concluzii de
admitere a recursului așa cum a fost formulat și obligarea Consiliului Local
Târgoviște la plata penalităților cu cheltuieli de judecată.
Intimatul Inspectoratul Școlar Dâmbovița pune
concluzii de admitere a recursului.
Celelalte două intimate solicită respingerea
recursului, ca nefondat.
C U
R T E A
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul
Dâmbovița reclamanta SC „T:” SA Târgoviște a chemat în judecată în calitate de
pârâți Școala Generală nr.8 Târgoviște, Consiliul Local al Municipiului
Târgoviște și Inspectoratul Județean Dâmbovița solicitând să fie obligați în
solidar la plata sumei de 150.018.547 lei contravaloarea energiei termice
livrate și neachitate pe perioada aprilie – decembrie 1998 și decembrie 1999.
La 21 decembrie 2000 reclamanta a formulat
cerere de renunțare la judecată împotriva pârâților 2 și 3.
În baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei
și a dispozițiilor legale, incidente cauzei, Tribunalul prin sentința nr.4/4
ianuarie 2001 a admis acțiunea și a obligat Școala Generală nr.8 Târgoviște
să-i plătească reclamantei 150.018.547 lei majorări de întârziere și 9.695.742
lei cheltuieli de judecată, luând act de renunațarea la judecată față de
ceilalți pârâți.
Apelul declarat de Școala Generală nr.8
împotriva sentinței a fost respins ca nefondat, prin decizia nr.505 /13 aprilie
2001 a Curții de Apel Ploiești.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat
recurs pârâta Școala Generală nr.8 Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, susținând că aceasta se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt
decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Susține recurenta că în cauză nu s-a făcut de
către reclamantă dovada culpei sale în neachitarea la timp a facturilor și că
în conformitate cu art.167 alin.2 din Legea 84/1995 cheltuielile cu
întreținerea unităților de învățământ preuniversitar sunt asigurate de
Consiliile locale.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va
respinge ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin contractul nr.273/1998 reclamanta s-a
obligat să livreze pârâtei energie termică iar pârâta să achite contravaloarea
acesteia iar în caz de neachitare la termen să suporte majorările de întârziere
prevăzute la art.10.
Cum, în cauză acțiunea reclamantei se
întemeiază pe răspunderea contractuală, aprecierea pârâtei că aceasta nu a
făcut dovada culpei sale este neîntemeiată, pârâta și-a asumat răspunderea prin
semnarea contractului.
Totodată atâta vreme cât acțiunea s-a
întemeiat pe răspunderea contractuală și cum contractul nu a fost semnat de
Consiliul Local Târgoviște este neîntemeiată critica privind neobligarea
acesteia la plată în cadrul procesului de față neexistând temei pentru a
răspunde Consiliul, conform principiului potrivit cu care convențiile legal
făcute au putere de lege între părțile contractante (art.969 cod civil).
Față de considerentele ce preced, Curtea,
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta
Școala Generală nr.8 Târgoviște împotriva deciziei nr.505 din 13 aprilie 2001 a
Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31
ianuarie 2003.