ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 516/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3 din 4 ianuarie 2001, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea reclamantei, SC T.R. SA Târgoviște, și a obligat-o pe pârâtă, Ș.G. Târgoviște, la plata sumei de 38.020.720 lei majorări de întârziere și 2.956.243 lei cheltuieli de judecată. Totodată, a luat act că reclamanta a renunțat la judecata împotriva Consiliului Local Târgoviște și a Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița. Această sentință a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, care, prin decizia 507/2001, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Instanța de apel a reținut că raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 259/1998-2000, în baza căruia pârâta și-a asumat obligația de plată a contravalorii energiei termice la scadență, sub sancțiunea majorărilor de întârziere.

Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, în mod corect a fost obligată la plata majorărilor de întârziere, neavând relevanță susținerile apelantei, că întârzierea la plată s-a datorat finanțării cu întârziere de către Consiliul Local. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susținând că, în mod greșit a fost obligată la plata majorărilor de întârziere, întrucât vinovat de plata cu întârziere a facturilor este Consiliul Local, care asigură finanțarea cheltuielilor unităților de învățământ preuniversitar. Recursul nu este fondat. În mod corect, instanța de apel a apreciat că, în speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile referitoare la răspunderea contractuală.

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că, raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractului 259/1998–2000, în baza căruia pârâta s-a obligat să achite contravaloarea energiei termice la scadență, urmând să suporte potrivit art. 10 din contract majorări de întârziere în raport de neachitare la scadență a sumelor datorate. Cum potrivit art. 969 C. civ., convenția părților are putere de lege, și cum recurenta nu și-a respectat obligația contractuală, respectiv nu a achitat energia termică l-a scadență, în mod corect a fost obligată la plata majorărilor de întârziere. Susținerea recurentei pârâte căreia neîndeplinirea obligației contractuale s-ar datora unei cauze străine nu poate fi primită.

Mai mult, bugetul local nu reprezintă singura sursă de venituri din care pot fi acoperite cheltuielile angajate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat. În consecință, decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care în conformitate cu art. 316 C. proc. civ., coroborat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, Ș.G. Târgoviște, împotriva deciziei nr. 507 din 13 aprilie 2001, a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2003.