ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 324 din 22

noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul S.C. la un an

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a respins, totodată, acțiunea

civilă a părții vătămate D.G.

Instanța a reținut, în fapt, că în

ziua de 5 noiembrie 1999 inculpatul a pătruns în autoturismul părții vătămate

D.G., parcat pe o stradă din centrul municipiului Tg. Mureș și a sustras un

radiocasetofon. L-a ascuns sub haină și în momentul în care a ieșit din mașină

a fost observat de partea vătămată și de fiul acestuia, D.G. junior care a

fugit după inculpat. L-a prind de haină și atunci inculpatul l-a lovit cu

pumnul în față. Între timp a ajuns și partea vătămată care împreună cu alte

persoane l-au reținut pe inculpat și l-au predat organelor de poliție.

În cursul procesului inculpatul a

acoperit paguba produsă părții vătămate predându-i un radiocasetofon nou în

locul celui care în timpul conflictului s-a spart căzând pe asfalt.

Apelul declarat de inculpat, prin

care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel Tg. Mureș

prin decizia penală nr. 63 din 23 aprilie 2003.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

de furt susținând că nu a folosit violența la comiterea faptei.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului în raport

cu motivul de casare invocat se constată că instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Susținerea acestuia, în sensul că a

comis furtul fără să lovească nici o persoană este infirmată de probele

administrate în cauză. Astfel, din declarațiile constante ale martorilor D.G.

junior, F.A. și ale părții vătămate D.G. senior rezultă că în timp ce se

îndepărta cu bunul sustras, inculpatul a fost prins de haină de fiul părții

vătămate care încerca să-l rețină, moment în care l-a lovit pe acesta cu pumnul

în nas provocându-i o hemoragie. În faza de urmărire penală însuși inculpatul a

recunoscut că l-a lovit pe martor cu pumnul.

În aceste condiții, întrucât

sustragerea a fost urmată de folosirea violenței pentru păstrarea bunului furat

și pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea, în mod corect și legal s-a

reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. e) C. pen.

În consecință, urmează a se respinge

recursul declarat de inculpat care va fi obligat să plătească cheltuieli

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 63/ A din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.