ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 324 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul S.C. la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a respins, totodată, acțiunea civilă a părții vătămate D.G. Instanța a reținut, în fapt, că în ziua de 5 noiembrie 1999 inculpatul a pătruns în autoturismul părții vătămate D.G., parcat pe o stradă din centrul municipiului Tg. Mureș și a sustras un radiocasetofon. L-a ascuns sub haină și în momentul în care a ieșit din mașină a fost observat de partea vătămată și de fiul acestuia, D.G.

junior care a fugit după inculpat. L-a prind de haină și atunci inculpatul l-a lovit cu pumnul în față. Între timp a ajuns și partea vătămată care împreună cu alte persoane l-au reținut pe inculpat și l-au predat organelor de poliție. În cursul procesului inculpatul a acoperit paguba produsă părții vătămate predându-i un radiocasetofon nou în locul celui care în timpul conflictului s-a spart căzând pe asfalt. Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel Tg. Mureș prin decizia penală nr. 63 din 23 aprilie 2003. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt susținând că nu a folosit violența la comiterea faptei.

Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului în raport cu motivul de casare invocat se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Susținerea acestuia, în sensul că a comis furtul fără să lovească nici o persoană este infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din declarațiile constante ale martorilor D.G. junior, F.A. și ale părții vătămate D.G. senior rezultă că în timp ce se îndepărta cu bunul sustras, inculpatul a fost prins de haină de fiul părții vătămate care încerca să-l rețină, moment în care l-a lovit pe acesta cu pumnul în nas provocându-i o hemoragie. În faza de urmărire penală însuși inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe martor cu pumnul.

În aceste condiții, întrucât sustragerea a fost urmată de folosirea violenței pentru păstrarea bunului furat și pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea, în mod corect și legal s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 63/ A din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.