ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4088/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61 din 22

martie 2004 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul O.I. la:

- 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 512 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1493 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Pitești, rest pe

care îl contopește cu pedeapsa aplicată în pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu

data de 16 ianuarie 2004, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

A constatat că partea vătămată D.D.

nu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea radiocasetofonului.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000.000 lei.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 3.100.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost virată în contul B.C.A.J.

Alba, suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 16 ianuarie 2004,

inculpatul O.I. s-a deplasat din municipiul Pitești în municipiul Alba Iulia

pentru a valorifica unele piese auto.

În jurul orei 14,00, a ajuns pe str.

Toporașilor unde, în fața Școlii Generale se afla parcat autoturismul părții

vătămate D.D., marca Dacia 1300 de culoare roșie.

Văzând că nu este nimeni în jurul

autoturismului, inculpatul a pătruns prin efracție în mașină și a sustras

radiocasetofonul auto de culoare neagră.

Momentul în care inculpatul a pătruns

în mașină și a sustras radiocasetofonul a fost observat de martora G.M.C., care

se afla în magazinul său de pe str. Toporașilor, vis-a-vis de locul unde era

parcat autoturismul.

La fața locului au sosit și martorii

C.O. și H.G., care l-au văzut pe inculpat cu bunul sustras și au pornit în

urmărirea acestuia.

În apropierea Liceului Militar

inculpatul a abandonat bunul, iar în momentul în care a fost imobilizat de cei

doi martori, le-a aplicat lovituri cu un rulment pentru a-și asigura scăparea.

În urma loviturilor primite,

martorul C.O. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 1-2

zile termen de îngrijiri medicale.

Prin fapta sa, inculpatul a cauzat

părții vătămate D.D. un prejudiciu în valoare de 2.000.000 lei (reprezentând

contravaloarea radiocasetofonului auto ce a fost sustras de inculpat și aruncat

în timp ce era urmărit pe carosabil, fiind distrus de un autoturism în

trecere), prejudiciu ce nu a fost recuperat.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel solicitând a i se reduce pedeapsa.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele

temeiniciei și legalității, instanța de apel a constatat că în cauză s-a

reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea

juridică este cea legală.

S-a reținut că însuși inculpatul, în

motivele sale de apel, a recunoscut că a sustras acel radiocasetofon și atunci

când a fost prins de martori i-a lovit pentru a putea să scape, ori această

acțiune de sustragere urmată de exercitare de violențe pentru a-și asigura

scăparea constituie infracțiunea de tâlhărie și nu de furt.

S-a apreciat că și pedeapsa aplicată

este corect individualizată și nu se impune reducerea ei, mai ales în raport de

gravitatea faptei comise și de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că

acesta inițial nu a recunoscut fapta până în faza de apel.

Așa fiind, prin decizia penală nr.

150/ A din 27 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

furt calificat, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate examinate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 și 17 C. proc. pen., cât și din oficiu, se constată că recursul este

nefondat.

Încadrarea juridică dată faptei este

corespunzătoare, sustragerea bunului fiind urmat de violențe pentru a-l păstra.

Pedeapsa aplicată este bine

individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se

eficiență atât stării de recidivă a inculpatului, cât și atitudinii sale pe

parcursul procesului penal, astfel că o reducere nu se justifică.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul

O.I. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel

Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 27 aprilie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2004

la 10 august 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.