ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4088/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 61 din 22 martie 2004 a Tribunalului Alba, a fost condamnat inculpatul O.I. la: - 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 512 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1493 din 13 iunie 2000 a Judecătoriei Pitești, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 16 ianuarie 2004, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. A constatat că partea vătămată D.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000.000 lei, reprezentând contravaloarea radiocasetofonului. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000.000 lei. În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 3.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost virată în contul B.C.A.J.

Alba, suportată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În data de 16 ianuarie 2004, inculpatul O.I. s-a deplasat din municipiul Pitești în municipiul Alba Iulia pentru a valorifica unele piese auto. În jurul orei 14,00, a ajuns pe str. Toporașilor unde, în fața Școlii Generale se afla parcat autoturismul părții vătămate D.D., marca Dacia 1300 de culoare roșie. Văzând că nu este nimeni în jurul autoturismului, inculpatul a pătruns prin efracție în mașină și a sustras radiocasetofonul auto de culoare neagră. Momentul în care inculpatul a pătruns în mașină și a sustras radiocasetofonul a fost observat de martora G.M.C., care se afla în magazinul său de pe str. Toporașilor, vis-a-vis de locul unde era parcat autoturismul.

La fața locului au sosit și martorii C.O. și H.G., care l-au văzut pe inculpat cu bunul sustras și au pornit în urmărirea acestuia. În apropierea Liceului Militar inculpatul a abandonat bunul, iar în momentul în care a fost imobilizat de cei doi martori, le-a aplicat lovituri cu un rulment pentru a-și asigura scăparea. În urma loviturilor primite, martorul C.O. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile termen de îngrijiri medicale. Prin fapta sa, inculpatul a cauzat părții vătămate D.D. un prejudiciu în valoare de 2.000.000 lei (reprezentând contravaloarea radiocasetofonului auto ce a fost sustras de inculpat și aruncat în timp ce era urmărit pe carosabil, fiind distrus de un autoturism în trecere), prejudiciu ce nu a fost recuperat.

Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel solicitând a i se reduce pedeapsa. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, instanța de apel a constatat că în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală. S-a reținut că însuși inculpatul, în motivele sale de apel, a recunoscut că a sustras acel radiocasetofon și atunci când a fost prins de martori i-a lovit pentru a putea să scape, ori această acțiune de sustragere urmată de exercitare de violențe pentru a-și asigura scăparea constituie infracțiunea de tâlhărie și nu de furt.

S-a apreciat că și pedeapsa aplicată este corect individualizată și nu se impune reducerea ei, mai ales în raport de gravitatea faptei comise și de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că acesta inițial nu a recunoscut fapta până în faza de apel. Așa fiind, prin decizia penală nr. 150/ A din 27 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Examinând cauza în raport de motivele invocate examinate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc.

pen., cât și din oficiu, se constată că recursul este nefondat. Încadrarea juridică dată faptei este corespunzătoare, sustragerea bunului fiind urmat de violențe pentru a-l păstra. Pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiență atât stării de recidivă a inculpatului, cât și atitudinii sale pe parcursul procesului penal, astfel că o reducere nu se justifică. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2004 la 10 august 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.