ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 851/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.147 din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu și deciziei penale nr.61 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații Ș.A. și Ș.M..

S-au prezentat inculpații, în stare de arest și asistați de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu și partea vătămată, asistată de avocat F.V., apărător ales.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut oral recursul în anulare astfel cum a fost formulat.

Partea vătămată, prin apărător ales, arată că recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis ca atare.

Apărătorul intimaților inculpați lasă la aprecierea instanței admiterea recursului în anulare.

Inculpații, în ultimul cuvânt, cer respingerea recursului în anulare.

C  U  R  T  E  A

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu, prin sentința penală nr.147/5 noiembrie 2001, a condamnat pe inculpații Ș.A.  și pe Ș.M. la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal și, respectiv, 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea acelorași drepturi pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i cu aplicarea art.75 lit.a, art.74-76 din Codul penal.

Conform art.118 din Codul penal s-a confiscat în folosul statului de la inculpați un topor și o furcă cu coada ruptă.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.118 din Legea nr.3/1978, inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic „Dr.Bagdasar” București suma de 1.167.935 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În sfârșit, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, pe fondul unei stări conflictuale preexistente între familia inculpaților și partea vătămată F.I., în ziua de 21 februarie 2001, în momentul în care partea vătămată a trecut ulița, prin poarta familiei I.Ș., inculpatul Ș.A. a început să-i adreseze cuvinte injurioase acesteia și, chiar a ieșit în uliță cu toporul în mână.

Inițial, inculpatul a fost reținut în curte de către mama sa, însă ulterior a sărit gardul, înarmat cu un topor, fiind urmat de Ș.C. înarmat cu o furcă și Ș.M., care avea în mână o sabie.

Partea vătămată s-a refugiat în curtea locuinței numitului C.M., unde a parat inițial lovitura primită din partea inculpatului Ș.C., fiind lovit de inculpatul Ș.A., cu toporul în cap, căzând la pământ.

În această poziție, partea vătămată a fost lovită concomitent de cei doi inculpați.

Ajunsă acasă, partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Urgență, unde i-au acordat îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpații, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Prin decizia penală nr.61/12 februarie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii  inculpații au declarat recursuri, reiterând motivele formulate anterior, pe care în instanță și le-au retras.

Prin decizia penală nr.2712/29 mai 2002, Curtea Supremă de Justiție a luat act de retragerea recursurilor declarate de inculpați.

Împotriva acestor hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul General a declarat recurs în anulare în baza art.409, 410 alin.1 partea I, pct.7, pt.4 teza I din Codul de procedură penală, pentru greșita încadrare juridică dată faptelor prin nereținerea prevederilor art.175 lit.c Cod penal, și pentru greșita reținere a circumstanțelor atenuante.

Recursul în anulare este fondat și va fi admis pentru considerentele următoare:

Din probele administrate în cauză (dosar urmărire penală) și cele patru acte anexate, rezultă  că inculpații Ș.A., Ș.M. și partea vătămată sunt rude de gradul III și respectiv IV, în sensul art.149 din Codul penal, partea vătămată fiind frate cu Ș.F., care este mama inculpatului Ș.A., respectiv bunica inculpatului Ș.M.

Potrivit art.175 lit.c din Codul penal, omorul este calificat când este săvârșit asupra soțului sau a unei rude apropiate.

Ca atare, instanțele trebuiau să dispună potrivit prevederilor art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând și prevederile art.175 lit.c din Codul penal, astfel că inculpații să fie condamnați potrivit art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i și c, cu aplicarea art.75 lit.a din Codul penal.

Referitor la individualizarea pedepselor se constată că în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Prin urmare, deși la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, cu toate acestea aprecierea unor împrejurări drept circumstanțe atenueante trebuia să se facă în raport de modul în care s-a săvârșit fapta și cu pericolul social pe care îl reprezintă.

Or, se constată,  că instanțele, aplicând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare inculpatului Ș.A., aceasta nu a fost just individualizată, nefăcându-se o evaluare corespunzătoare față de pericolul social al infracțiunii comise, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta a declanșat agresiunea, urmările agresiunii cât și poziția nesinceră în cursul urmăririi penale cât și în instanță.

Ca atare, Curtea, urmează să admită recursul în anulare promovat de procurorul general, va casa hotărârile pronunțate, va schimba încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal în cea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit,.c și i, cu aplicarea art.75 lit.a, art.74-76 Cod penal, condamnând pe inculpatul Ș.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal și pe inculpatul Ș.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor și se va computa din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive pentru ambii inculpați de la 30 martie 2001, la zi.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în anulare  declarat  de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție  împotriva sentinței penale nr.147 din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului Giurgiu și  deciziei penale nr.61 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel București – secția a II-a penală, privind pe inculpații Ș.A. și Ș.M.

Casează hotărârile sus-menționate numai cu privire la acești inculpați.

În baza art.334 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i în art.20 raportat la art.174 – 175 lit.c și i C.pen.

În baza art.20 raportat la art.174-175 lit.c și i, cu aplicarea art.75 lit.a și a art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpatul Ș.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen.

În baza art.20 raportat la art.174 – 175 lit.c și i cu aplicarea art.75 lit.a și a art.74-76 C.pen., condamnă pe inculpatul Ș.M. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b C.pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpaților  de la 30 martie 2001  la 19 februarie 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi  19 februarie  2003.