ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4337/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 11 august 2004,

pronunțată în dosarul nr. 4217/P/2004 Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a menținut starea de arest a apelantului inculpat C.V.G., condamnat de

Tribunalul Arad prin sentința penală nr. 123 din 13 mai 2004 la 15 ani

închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul C.V.G. a declarat recurs, neindicând motivele de casare.

Înalta Curte, examinând cauza,

potrivit art. 385

10

alin (3) C. proc. pen., raportat la art. 385

6

alin. (3) din același cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele

ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr.

748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este obligată să verifice în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C.

proc. pen.

În conformitate cu prevederile art.

160

b

alin. (3) astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță

de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate, sau dacă există temeiuri noi care

justifică punerea în libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză,

existând motive temeinice că inculpatul a comis complicitatea la infracțiunea

de omor calificat, împreună cu alți coinculpați, iar lăsarea sa în libertate

prezintă pericol pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării

preventive.

Înalta Curte, verificând cauza sub

toate aspectele, reține că încheierea instanței de apel este temeinică și

justificată.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul C.V.G. a fost inițial arestat în vederea aducerii sale în

fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui

că a săvârșit o infracțiune [( lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost

menținută în baza condamnării pronunțată de instanță [(art. 5 pct. 1 lit. a)

din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpatului C.V.G. la 15 ani

închisoare, pentru complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 175 lit. a) și b) C. pen., pronunțată de Tribunalul Arad,

secția penală, prin sentința penală nr. 123 din 13 mai 2004.

Chiar dacă sentința nu a rămas încă

definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată,

acesta fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede

o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol public pentru ordinea publică.

Constatând că sunt întrunite atât

cerințele art. 300

2

și cele ale art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 800.000 lei, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V.G. împotriva încheierii din 11 august 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

septembrie 2004.