ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2004

Camera de Consiliu

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 61/ P.I. din 17

decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, cererea de

recuzare formulată de inculpatul Ș.N., deținut în Penitenciarul Timișoara, privind

pe judecătorii M.S.G., R.V.M. și M.D. de la aceeași instanță.

În motivarea încheierii, Curtea de

Apel Timișoara a arătat că motivul invocat de inculpat nu este prevăzut în

dispozițiile art. 46 și art. 49 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri Ș.N. a

declarat recurs solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, admiterea

cererii de recuzare astfel cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 51 alin. (1), C. proc.

pen., judecătorii pot fi recuzați în cazurile reglementate de dispozițiile art.

46 și art. 48 C. proc. pen.

Afirmația inculpatului în sensul că

domnul judecător M.S.G., judecător al Curții de Apel Timișoara a stat de vorbă,

pe holul instanței, cu ofițerul de poliție B., care a anchetat cauza, nu se

regăsește printre motivele de recuzare expres prevăzute de textele

sus-menționate, astfel că în mod corect instanța a respins cererea de recuzare.

Astfel fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b), C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ș.N., împotriva încheierii nr. 61/ P.I. din 17

decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 9489/P/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2004.