ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2004

Camera de Consiliu Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 61/ P.I. din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de inculpatul Ș.N., deținut în Penitenciarul Timișoara, privind pe judecătorii M.S.G., R.V.M. și M.D. de la aceeași instanță. În motivarea încheierii, Curtea de Apel Timișoara a arătat că motivul invocat de inculpat nu este prevăzut în dispozițiile art. 46 și art. 49 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri Ș.N. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și, după rejudecare, admiterea cererii de recuzare astfel cum a fost formulată. Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit art. 51 alin. (1), C. proc. pen., judecătorii pot fi recuzați în cazurile reglementate de dispozițiile art. 46 și art. 48 C. proc. pen. Afirmația inculpatului în sensul că domnul judecător M.S.G., judecător al Curții de Apel Timișoara a stat de vorbă, pe holul instanței, cu ofițerul de poliție B., care a anchetat cauza, nu se regăsește printre motivele de recuzare expres prevăzute de textele sus-menționate, astfel că în mod corect instanța a respins cererea de recuzare. Astfel fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.N., împotriva încheierii nr. 61/ P.I. din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 9489/P/2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.