ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3442/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3442/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Partea vătămată G.C. a depus plângere la Judecătoria Vaslui, împotriva inculpatului M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 193 C. pen. și art. 205 C. pen., constând în aceea că, acesta din urmă i-a trimis, în Penitenciarul Jilava, în care este deținut, mai multe plicuri cu amenințări și insulte.
Reținând că, potrivit art. 30 lit. a) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în primul rând, de locul unde a fost săvârșită infracțiunea și cum acesta este Penitenciarul Jilava, unde partea vătămată a primit scrisorile cu insulte și amenințări, Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 457 din 19 februarie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
La rândul său, Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința penală nr. 1129 din 9 aprilie 2004 a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând că atât locul în care locuiește făptuitorul cât și locul săvârșirii infracțiunii, în raport de prevederile art. 30 alin. (4) C. proc. pen., se află în raza teritorială a Judecătoriei Vaslui, instanță mai întâi sesizată.
Constatând ivirea conflictului negativ de competență, Judecătoria sectorului 4 București a sesizat, conform art. 43 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.
Verificând actele și lucrările aflate la dosar, în raport cu dispozițiile legale care reglementează competența teritorială a instanțelor, Curtea constată că Judecătoria Vaslui este competentă teritorial să soluționeze cauza.
Prin art. 30 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., sunt arătate locurile care au legătură cu infracțiunea săvârșită și sunt determinante pentru competența teritorială.
Aceste locuri au valoare echivalentă determinativă de competență, iar ordinea enumerării lor arată preferința legală în cazul sesizării simultane a cel puțin două organe judiciare care, fiecare, este competent în raport cu vreunul din aceste locuri.
În cazul, însă, în care sesizarea nu este simultană, funcționează criteriul priorității, respectiv, fiind competentă instanța mai întâi sesizată, cu condiția, evident, să aibă în raza teritorială, ori care dintre locurile atributive de competență.
Cum în cauză, Judecătoria Vaslui este instanța mai întâi sesizată, în a cărei rază teritorială se află cu certitudine locul unde locuiește făptuitorul, nefiind suficiente date pentru a conchide în baza regulii ubicuității, că se află în locul săvârșirii infracțiunii, aceasta, potrivit art. 30 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.
Față de cele ce preced, se va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește că este competentă să judece cauza, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de: amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen. și insultă, prevăzută de art. 205 din același cod, privind pe inculpatul M.D. și partea vătămată G.C., Judecătoria Vaslui, căreia i se trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2004.