ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4908/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința penală

nr. 315 din 8 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul E.B.A.D. la pedeapsa de

12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit.

a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de

art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive.

S-a reținut că în noaptea de 21

aprilie 2002, inculpatul E.B.A.D. a întreținut prin violență raporturi sexuale

anale (în două rânduri) cu minorul C.L., în vârstă de 10 ani.

Apelul declarat de inculpat, prin

care a solicitat să fie achitat, întrucât nu a comis faptele imputate, a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 251 din 1

iulie 2003.

Declarând recurs împotriva acestei

decizii, inculpatul a arătat că există dubii în ce privește vinovăția sa

referitor la săvârșirea faptei și a solicitat să fie achitat.

Recursul nu este fondat.

După cum a motivat și instanța de

apel, faptele săvârșite de inculpat au fost pe deplin probate, iar vinovăția sa

a fost corect stabilită.

Din examinarea probelor administrate

în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele

verbale de cercetare a locului faptei, de percheziție și de recunoaștere din

grup a inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor și raportul de

constatare medico-legală (care confirmă existența semnelor specifice unui

raport sexual anal), rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în ce privește

săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.

Față de gravitatea faptelor comise,

de modul în care inculpatul a conceput și desfășurat activitatea infracțională,

cât și de elementele ce caracterizează persoana sa, pedeapsa aplicată a fost

just individualizată.

Întrucât nu au fost constatate alte

motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu, recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se deduce perioada arestării

preventive de la 24 aprilie 2002 până la 31 octombrie 2003.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli juridice către stat în care se va include și onorariul avocatului

din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul E.B.A.D. împotriva deciziei penale

nr. 251 din 1 iulie  2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2002 la 31 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.