ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1726/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1720 din 2 septembrie 2003, Judecătoria Giurgiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații C.C. și V.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. A respins cererea părții vătămate G.A.G. de acordare a daunelor morale, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, partea vătămată a fost lovită în ziua de 22 iunie 2002, însă nu de către inculpații C.C. și V.F., motiv pentru care a dispus achitarea acestora, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs partea vătămată G.A.G., prin reprezentantul său legal G.S., criticând-o pentru nelegalitatea și netemeinicie, susținând că prima instanță nu a avut în vedere declarația martorei audiată în cauză, care a arătat cum a fost răpit, ulterior fiind dus pe un câmp unde a fost bătut bestial, solicitând condamnarea inculpaților și obligarea lor la plata daunelor morale. Prin decizia penală nr. 257 din 10 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel, tribunalul a arătat că, potrivit art. 62 C. proc.

pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probă. Cum în cauză, din cuprinsul probelor administrate pe tot parcursul procesului penal, nu a rezultat vinovăția inculpaților, tribunalul a apreciat hotărârea criticată ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată G.A.G., prin reprezentantul său legal G.S., arătând că în cauză nu s-a reținut corect situația de fapt. Prin decizia penală nr. 42 din 19 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată G.A.G., prin reprezentantul său legal, G.S., solicitând, prin memoriul depus la dosar, admiterea recursului. La data judecării recursului, Curtea din oficiu, a pus în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de partea vătămată. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr. 257 din 10 noiembrie 2003, a soluționat recursul declarat de partea vătămată, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței penale nr. 1720 din 2 septembrie 2003 a Judecătoriei Giurgiu. Așa încât, decizia prin care s-a soluționat recursul fiind definitivă, alte cereri de recurs formulate împotriva acesteia de partea vătămată nu mai pot fi primite întrucât, în dreptul procesual penal, potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc.

pen., nu există instituția recursului la recurs. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de partea vătămată, ca inadmisibil. În baza prevederilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligată recurenta partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată G.A.G., împotriva deciziei penale nr. 42 din 19 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimații V.F. și C.C. Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2004.