ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4344/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiune reclamanta S.C. U. S.A. Iași a

solicitat obligarea pârâtei S.C. M. SRL Iași la plata sumei de 287.027.315 lei

cu titlu de preț, majorat cu 70.608.719 lei reprezentând valoarea actualizată a

mărfii stabilită în baza coeficientului de inflație.

Tribunalul Iași prin sentința nr. 1759 din 4

noiembrie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la

plata sumei de 287.027.315 lei preț și la plata sumei de 15.872.287 lei

cheltuieli de judecată. Capătul de cerere pentru plata sumei de 70.608.719 lei

daune rezultate din actualizarea prețului a fost respins.

Instanța de fond a reținut că reclamanta i-a

livrat pârâtei produsul halva pentru care a emis facturile nr. 1506032 și

1505501 din 21 octombrie 1999 pe care pârâta le-a decontat parțial.

Ambele părți în proces au declarat apel

împotriva sentinței fondului prin care au formulat critici pentru netemeinicie

și nelegalitate.

La solicitarea pârâtei apelante, au fost

completate probele în această cale de atac cu o expertiză contabilă prin care s-a

stabilit că valoarea totală a facturilor reclamate ca neachitate este în sumă

de 497.455.683 lei, sumă ce a fost achitată integral de beneficiară.

Reanalizând fondul pricinii în raport de toate

probele, așa cum au fost completate, apelul pârâtei S.C. M. SRL Iași a fost

admis iar sentința nr. 1794 din 4 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Iași

a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

aceleiași sentințe a fost respins ca tardiv declarat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs,

reclamanta S.C. U. S.A. Iași cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C.

proc. civ.

Recurenta a invocat motivele de casare și

modificare prevăzute de art. 304 alin. (5) - (10) C. proc. civ. fără să le

argumenteze separat.

În esență, recurenta a susținut că instanța de

apel a apreciat greșit faptul că suma de 287.127.319 lei este nedatorată

întrucât din primul raport de expertiză a rezultat evident că suma este

datorată.

În cel de-al doilea raport de expertiză, a

susținut recurenta, expertul a constatat că suma pretinsă prin acțiune a fost

achitată întrucât în ordinele de plată s-au menționat cele două facturi pentru

livrarea de halva considerând că livrările de zahăr s-au făcut pentru

fabricarea halvalei și, ca urmare, se compensează.

Recurenta a susținut că eroarea provine din

modul de compensare și imputare a plăților adoptat de expert față de modul cum

au fost operate în contabilitatea sa compensările și că este evident faptul că

suma în litigiu este datorată.

În fine, recurenta consideră că instanța de apel

trebuia să ceară explicații expertului în legătură cu imputația plăților sau să

ceară un supliment de expertiză care să lămurească problema plăților.

La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri

pe baza cărora se solicită admiterea recursului și respingerea apelului

declarat de pârâtă.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor dosarului rezultă că

între părțile în proces s-au derulat operațiuni comerciale care s-au stabilit

prin contractul de vânzare cumpărare de halva cât și pe baza asocierii în

participațiune. Plățile între cele două societăți comerciale s-au realizat cu

ordine de plată sau prin livrare de produse în contul prețului.

Primul raport de expertiză a luat în examinare

cele două facturi reclamate de recurentă ca fiind neachitate și a stabilit în

lipsa oricăror dovezi prezentate de pârâtă că valoarea produsului halva rămasă

de plată este de 287.127.319 lei.

După prezentarea documentației de către pârâtă a

fost analizat modul de derulare a livrărilor și plăților dintre cele două

societăți cu referire nu numai la decontări prin bancă ci și prin livrări de

marfă (zahăr).

Situația plăților și livrărilor redată în

dosarul de apel nu a fost contestată, deși instanța a acordat termen pentru

comunicarea expertizei și pentru a se formula eventuale obiecțiuni cu

respectarea prevederilor art. 208 și urm. C. proc. civ.

Este evident din raportul de expertiză că

valoarea celor două facturi a fost acoperită așa încât soluția instanței de

apel este corectă și se fundamentează pe probele dosarului.

În fine, susținerea recurentei potrivit căreia

instanța era obligată să dispună un supliment de expertiză sau să facă alte

verificări, în condițiile în care nu au fost formulate obiecțiuni la raportul

de expertiză și nici nu s-a solicitat o nouă expertiză cu respectarea

cerințelor procedurale nu poate fi primită.

Instanța de apel a manifestat rol activ în

conformitate cu art. 129 C. proc. civ. de vreme ce a acordat termen pentru

eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză.

De altfel, din susținerile făcute în recurs ca

și în notele de concluzii depuse în termenul de pronunțare la instanța de apel

este evident că recurenta a luat în considerare numai în parte plățile făcute

de pârâtă prin ordine de plată în contul celor două facturi emise pentru plata

produsului halva fără să deducă valoarea zahărului care era datorată. Cum nu

s-a opus la acest mod de stingere a datoriei decât în recurs, criticile aduse

deciziei pronunțate în apel sunt nefondate.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. U. S.A. Iași împotriva deciziei nr. 430 din 13 noiembrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 noiembrie 2003.