ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4344/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamanta S.C. U. S.A. Iași a solicitat obligarea pârâtei S.C. M. SRL Iași la plata sumei de 287.027.315 lei cu titlu de preț, majorat cu 70.608.719 lei reprezentând valoarea actualizată a mărfii stabilită în baza coeficientului de inflație. Tribunalul Iași prin sentința nr. 1759 din 4 noiembrie 2000 a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 287.027.315 lei preț și la plata sumei de 15.872.287 lei cheltuieli de judecată. Capătul de cerere pentru plata sumei de 70.608.719 lei daune rezultate din actualizarea prețului a fost respins. Instanța de fond a reținut că reclamanta i-a livrat pârâtei produsul halva pentru care a emis facturile nr. 1506032 și 1505501 din 21 octombrie 1999 pe care pârâta le-a decontat parțial.

Ambele părți în proces au declarat apel împotriva sentinței fondului prin care au formulat critici pentru netemeinicie și nelegalitate. La solicitarea pârâtei apelante, au fost completate probele în această cale de atac cu o expertiză contabilă prin care s-a stabilit că valoarea totală a facturilor reclamate ca neachitate este în sumă de 497.455.683 lei, sumă ce a fost achitată integral de beneficiară. Reanalizând fondul pricinii în raport de toate probele, așa cum au fost completate, apelul pârâtei S.C. M. SRL Iași a fost admis iar sentința nr. 1794 din 4 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Iași a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii. Apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca tardiv declarat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta S.C. U. S.A. Iași cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurenta a invocat motivele de casare și modificare prevăzute de art. 304 alin. (5) - (10) C. proc. civ. fără să le argumenteze separat. În esență, recurenta a susținut că instanța de apel a apreciat greșit faptul că suma de 287.127.319 lei este nedatorată întrucât din primul raport de expertiză a rezultat evident că suma este datorată. În cel de-al doilea raport de expertiză, a susținut recurenta, expertul a constatat că suma pretinsă prin acțiune a fost achitată întrucât în ordinele de plată s-au menționat cele două facturi pentru livrarea de halva considerând că livrările de zahăr s-au făcut pentru fabricarea halvalei și, ca urmare, se compensează.

Recurenta a susținut că eroarea provine din modul de compensare și imputare a plăților adoptat de expert față de modul cum au fost operate în contabilitatea sa compensările și că este evident faptul că suma în litigiu este datorată. În fine, recurenta consideră că instanța de apel trebuia să ceară explicații expertului în legătură cu imputația plăților sau să ceară un supliment de expertiză care să lămurească problema plăților. La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri pe baza cărora se solicită admiterea recursului și respingerea apelului declarat de pârâtă. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor dosarului rezultă că între părțile în proces s-au derulat operațiuni comerciale care s-au stabilit prin contractul de vânzare cumpărare de halva cât și pe baza asocierii în participațiune.

Plățile între cele două societăți comerciale s-au realizat cu ordine de plată sau prin livrare de produse în contul prețului. Primul raport de expertiză a luat în examinare cele două facturi reclamate de recurentă ca fiind neachitate și a stabilit în lipsa oricăror dovezi prezentate de pârâtă că valoarea produsului halva rămasă de plată este de 287.127.319 lei. După prezentarea documentației de către pârâtă a fost analizat modul de derulare a livrărilor și plăților dintre cele două societăți cu referire nu numai la decontări prin bancă ci și prin livrări de marfă (zahăr). Situația plăților și livrărilor redată în dosarul de apel nu a fost contestată, deși instanța a acordat termen pentru comunicarea expertizei și pentru a se formula eventuale obiecțiuni cu respectarea prevederilor art. 208 și urm. C. proc.

civ. Este evident din raportul de expertiză că valoarea celor două facturi a fost acoperită așa încât soluția instanței de apel este corectă și se fundamentează pe probele dosarului. În fine, susținerea recurentei potrivit căreia instanța era obligată să dispună un supliment de expertiză sau să facă alte verificări, în condițiile în care nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu s-a solicitat o nouă expertiză cu respectarea cerințelor procedurale nu poate fi primită. Instanța de apel a manifestat rol activ în conformitate cu art. 129 C. proc. civ. de vreme ce a acordat termen pentru eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză.

De altfel, din susținerile făcute în recurs ca și în notele de concluzii depuse în termenul de pronunțare la instanța de apel este evident că recurenta a luat în considerare numai în parte plățile făcute de pârâtă prin ordine de plată în contul celor două facturi emise pentru plata produsului halva fără să deducă valoarea zahărului care era datorată. Cum nu s-a opus la acest mod de stingere a datoriei decât în recurs, criticile aduse deciziei pronunțate în apel sunt nefondate. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. U. S.A. Iași împotriva deciziei nr. 430 din 13 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.