ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3941/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 19 ianuarie 2004, Tribunalul Bihor a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul H.G. Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat de fondul Ministerului Justiției. Condamnatul a solicitat să se constate că pedeapsa de un an și 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1299 din 22 iunie 1994 a Judecătoriei Oradea pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e) C. pen., este grațiată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 137/1997 privind grațierea unor pedepse.

Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată contestația la executare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile actului de clemență invocat. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 80/ A din 27 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.200.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul H.G., solicitând admiterea acestuia și constatarea grațierii pedepsei de un an și 10 luni închisoare. Temeiul recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 137/1997, prevederile referitoare la grațiere nu se aplică infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 209 C. pen. Așa fiind, în mod corect a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnat, infracțiunea săvârșită de acesta fiind exceptată de la grațiere. În cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.G. împotriva deciziei penale nr. 80 din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2004.