ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3941/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din 19

ianuarie 2004, Tribunalul Bihor a respins, ca neîntemeiată, contestația la

executare formulată de condamnatul H.G.

Condamnatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei, onorariul

apărătorului din oficiu fiind suportat de fondul Ministerului Justiției.

Condamnatul a solicitat să se

constate că pedeapsa de un an și 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin

sentința penală nr. 1299 din 22 iunie 1994 a Judecătoriei Oradea pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 lit. e) C. pen., este grațiată, în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 137/1997 privind grațierea unor pedepse.

Instanța de fond a apreciat ca

neîntemeiată contestația la executare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile

actului de clemență invocat.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 80/ A din 27 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 2.200.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în sumă

de 200.000 lei avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul H.G., solicitând admiterea acestuia și constatarea grațierii

pedepsei de un an și 10 luni închisoare.

Temeiul recursului îl constituie

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 137/1997, prevederile referitoare la grațiere nu se aplică

infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 209 C. pen.

Așa fiind, în mod corect a fost

respinsă contestația la executare formulată de condamnat, infracțiunea

săvârșită de acesta fiind exceptată de la grațiere.

În cauză nefiind întrunite

condițiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., Curtea urmează să

respingă recursul ca nefondat.

Recurentul condamnat va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul H.G. împotriva deciziei penale nr. 80 din 27 aprilie

2004 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2004.