ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2004

Prin

sentința penală nr. 540 din 5 iunie 2003, Tribunalul București, Secția I

Penală, l-a condamnat pe inculpatul

A.C.F. la

10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 4 din aceeași lege și la 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.11 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 33 lit.a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)  C. pen.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în luna august

2002, inculpatul a procurat 150 pastile de droguri din categoria Extazy pe care

a încercat să le comercializeze în dimineața zilei de 8 ianuarie 2003 când a

fost prins de organele poliției cu droguri asupra sa și reținut.

S-a mai

reținut, de asemenea că, în noaptea de revelion 2002-2003, inculpatul a

consumat droguri și a oferit spre consum droguri din categoria amintită, unor

tineri, elevi.

Prin

decizia penală nr. 477 A din 22 august 2003, Curtea de Apel București a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței instanței de fond.

Împotriva

deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea

hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea prevăzută de art.2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

în infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, întrucât el nu a fost

traficant de droguri ci numai consumator.

Recursul

nu este fondat.

Din

probele administrate în cauză,  rezultă că inculpatul a cumpărat în luna august

2002 cu prețul de 200 de dolari, 105 pastile de drog Extazy de la o persoană

rămasă neidentificată, pe care le-a ascuns în subsolul blocului în care locuia.

La data de 8 ianuarie 2003 s-a înțeles cu o altă persoană rămasă neidientificată

să-i vândă întreaga cantitate de drog, cu 4 dolari pastila, fiind surprins de

organele poliției în timp ce se deplasa la locul de întâlnire cu cumpărătorul,

având în mașină o pastilă drept mostră.

Având

în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în

conformitate cu care, una dintre formele de comitere a infracțiunii incriminate

prin acest text de lege este „punerea în vânzare” a drogurilor de mare risc,

iar fapta inculpatului constă chiar în oferta de vânzare a cantității de 150 de

pastile de drog de mare risc din categoria Extazy (MDMA – Tabelul I la Legea

nr.143/2000), se constată că instanțele au făcut o încadrare juridică corectă a

faptei comise de inculpat, neexistând temeiuri să se dispună schimbarea

încadrării juridice în sensul solicitat de acesta.

În

consecință, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul  A.C.F. împotriva deciziei penale

nr. 477 din 22 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 8

ianuarie 2003 la 23 ianuarie 2004.

Obligă

pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.