ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7102/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

iulie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul D.I. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, contestând hotărârea nr. 1466 din 1

iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a

respins cererea pentru recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

respectiv de persoană strămutată și a solicitat anularea acelei hotărâri și

obligarea să emită o nouă hotărâre, conform acțiunii sale.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 312 din 23

septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1466/2003 și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să i se recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000.

Împotriva sentinței nr. 312/2003 a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând că se impunea respingerea acțiunii, reclamantul

născându-se la 24 iulie 1942, când părinții săi erau deja strămutați.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de drepturi compensatorii, cetățenii români care în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții pe motive etnice,

prin aceea că au fost strămutați în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Recurenta nu contestă această

situație, fiind stabilit în cauză că părinții reclamantului au fost obligați să

părăsească localitatea de domiciliu în perioada 23 octombrie 1940 – iulie 1945.

Cum reclamantul s-a născut în timpul

refugiului, el a dobândit statutul părinților săi, suferind aceleași greutăți,

ca aceștia, urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile instaurate,

urmare a Dictatului de la Viena.

Instanța de fond a reținut o corectă

situație de fapt, a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile,

sentința fiind legală, iar pe care de consecință, recursul declarat de pârâtă

se constată a fi nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 312 din 23 septembrie

2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.