ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7099/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 august 2003, reclamantul R.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, contestând hotărârea nr. 7799 din 28 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 380 din 21 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să emită hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii reclamantului, întrucât el s-a născut la data de 6 septembrie 1940, când părinții săi au fost strămutați din Oradea, la Timișoara. Recursul este nefondat. Reclamantul s-a născut la data de 6 septembrie 1941, în localitatea Timișoara, după refugiul părinților săi din Oradea, la 6 septembrie 1940. Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetățenii români care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, prin aceea că au fost strămutați în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Reclamantul a trebuit să-și părăsească localitatea de domiciliu și să se refugieze împreună cu familia, la Timișoara, din motive de persecuție etnică, exercitată de autoritățile vremelnic instalate, urmare a Dictatului de la Viena. Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, reclamantul părăsind localitatea de domiciliu și refugiindu-se din motive de persecuție etnică, din teritoriile românești vremelnic ocupate. Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 380 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2004.