ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7099/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

august 2003, reclamantul R.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Timiș, contestând hotărârea nr. 7799 din 28 iulie 2003 a Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană

strămutată.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 380 din 21 octombrie

2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să

emită hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență că se impunea respingerea acțiunii reclamantului,

întrucât el s-a născut la data de 6 septembrie 1940, când părinții săi au fost

strămutați din Oradea, la Timișoara.

Recursul este nefondat.

Reclamantul s-a născut la data de 6

septembrie 1941, în localitatea Timișoara, după refugiul părinților săi din

Oradea, la 6 septembrie 1940.

Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi

compensatorii, cetățenii români care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, prin aceea că au fost

strămutați în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Reclamantul a trebuit să-și părăsească

localitatea de domiciliu și să se refugieze împreună cu familia, la Timișoara, din motive de persecuție etnică, exercitată de autoritățile vremelnic instalate, urmare

a Dictatului de la Viena.

Instanța de fond a reținut o corectă

situație de fapt și a interpretat judicios prevederile legale aplicabile,

reclamantul părăsind localitatea de domiciliu și refugiindu-se din motive de

persecuție etnică, din teritoriile românești vremelnic ocupate.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 380 din 21 octombrie

2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.