ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2362/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 306 din 25

noiembrie 2002, Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul R.M. la 18 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

I-au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani.

A fost menținută măsura arestării

preventive și s-a dispus deducerea prevenției de la 29 iulie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat către

părțile civile C.M. și D.A. la câte 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale,

34.000.000 lei despăgubiri materiale și la 3.500.000 lei onorariu apărător

ales.

S-a mai dispus obligarea

inculpatului la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

1.200.000 reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța a reținut în fapt, că la

data de 29 iulie 2002 inculpatul R.M., locuind împreună cu părinții săi în

orașul Teiuș și având în general un comportament violent, a dat foc lucrurilor

dintr-o cameră.

Inculpatul a încercat să-i împiedice

pe membrii familiei sale, tată, soră și un frate, precum și pe martorul C.L. să

intervină pentru stingerea incendiului, blocând ușa de le intrare.

Văzându-și tatăl că merge în curtea

vecinei D.M. să aducă apă de la fântână, inculpatul l-a urmat cu intenția de

a-l agresa.

Victima D.M., în vârstă de 83 ani,

aflată în apropiere, i-a reproșat inculpatului comportamentul violent față de

părinți.

În replică, luând o sapă din curtea

victimei, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului cu

deosebită intensitate, rupându-i chiar coada acelei unelte.

Ieșind în stradă, inculpatul,

agitând coada sapei deasupra capului, a strigat „am făcut jertfa” apoi,

întorcându-se la locul faptei, a luat cadavrul în spate, transportându-l circa

20 metri spre curtea sa, după care l-a trântit la pământ.

În cele din urmă inculpatul a fost

imobilizat de fratele său R.I. și martorul C.L., fiind legat cu un lanț de un

stâlp din apropiere.

Conform Raportului de constatare

medico – legală, moartea victimei s-a datorat hemoragiei și dilacerării

cerebrale, cu fracturi craniene multiple și fracturi de masiv facial.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpatul R.M., care a solicitat reducerea pedepsei, săvârșind

fapta sub impulsul reacțiilor nervoase necontroloate, precum și părțile civile,

care nu l-au motivat în scris și nu l-au susținut oral.

Prin decizia penală nr. 34 din 4

februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile declarate,

reținând, în ce îl privește pe inculpat, că pedeapsa a fost corect

individualizată în raport cu împrejurările săvârșirii faptei, gradul ridicat de

pericol social concret și nu mai puțin cu periculozitatea făptuitorului care,

conform raportului de expertiză psihiatrică, are tendința de a acționa impulsiv,

fără a lua în considerare consecințele.

În apelul părților civile instanța

de control judiciar a constatat că acțiunea civilă a fost soluționată legal,

nereținând aspecte de nelegalitate care să poată fi luate în considerare din

oficiu.

Decizia penală susmenționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, solicitând efectuarea unei noi expertize

medico – legale psihiatrice iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate se

întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 8 și 14

C. proc. pen., însă nu sunt fondate.

Situația de fapt a fost corect

reținută și rezultă fără echivoc din mijloacele de probă, respectiv procesul –

verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, Raportul de constatare medico

– legală de autopsie, declarațiile martorilor C.L. și R.I., Raportul de

expertiză medico – legală psihiatrică, coroborate cu declarația explicită a

inculpatului din cursul urmăririi penale, prin care detaliază împrejurările și

mobilul comiterii infracțiunii.

Referitor la cererea inculpatului de

a i se efectua o nouă expertiză medico – legală psihiatrică, Curtea constată că

expertiza efectuată de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, într-o

comisie din a cărei componență au făcut parte doi medici primari în psihiatrie,

având referatul unui psiholog, înlătură orice îndoială asupra stării psihice a

inculpatului. Examenul psihic și cel psihologic identifică aceleași trăsături

privind tendințele impulsive, cu explozii de furie și tendințele de simulare și

de a-i manipula pe cei din jur.

La elaborarea raportului, din a

cărui concluzie rezultă că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu

fapta comisă, a fost avut în vedere și episodul invocat de inculpat în legătură

cu accidentul de circulație pe care l-a suferit înainte de Paște, fiind

examinată documentația medicală a Serviciului Neurochirurgie a Spitalului

Județean Alba, în care acesta a fost internat.

De altfel, inculpatul nici nu a

motivat în vreun fel cererea de efectuare a unei noi expertize psihiatrice.

Pedeapsa aplicată a fost corect

individualizată, ținându-se seama de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen.

Fapta, săvârșită în împrejurările

anterior detaliate, prezintă un pericol social deosebit de ridicat, inculpatul

luând viața unei persoane în vârstă numai pentru că, și-a permis să-i facă

reproșuri în legătură cu comportamentul violent față de părinții săi.

Reducerea pedepsei ar pune în

pericol realizarea funcțiilor acesteia, de constângere și reeducare, dar și a

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui

caz de casare a hotărârilor pronunțate, recursul inculpatului va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29 iulie 2002,

la 21 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul R.M., împotriva deciziei penale nr. 34 din 4 februarie 2003, a

Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 29 iulie 2002, la 21 mai

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.