ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3769/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 327 din 14

noiembrie 2002, Tribunalul Ialomița a condamnat, printre alții, pe inculpatul

V.F. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a)

și g) și alin. (3) lit. h) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76

C. pen., la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de

art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 din

același cod și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de ar.208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

din același cod, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 515 din 3 decembrie

1999 a Judecătoriei Fetești, rămasă definitivă, în final inculpatul urmând să

execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 C.

proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost

obligat, în solidar cu coinculpatul M.C., la plata, cu titlu de despăgubiri

civile, a sumei de 2.788.973 lei părții civile S.N.T.C. R. SA, Direcția de

Telecomunicații Ialomița, s-a luat act că prejudiciul adus părții civile SC V.

SA Fetești a fost acoperit.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 23 noiembrie 2001,

îmbarcați într-o căruță, inculpatul și un vecin, coinculpat în cauză, s-au

deplasat spre o fermă pomicolă amplasată în zona de vest a municipiului

Fetești, loc de unde se înțeleseseră să sustragă stâlpii din lemn care serveau

rețeaua telefonică a Stației de Cercetări Pomicole Băneasa, Punctul Fetești.

Odată ajunși, cei doi, folosind un

joagăr, au tăiat 7 stâlpi, au rupt firele telefonice, au spart izolatorii

ceramici și au transportat materialul lemnos furat, la domiciliul lui V.F.

În noaptea de 27 noiembrie 2001,

îmbarcați în aceeași căruță, cei doi s-au dus pe o solă de teren aparținând

fermei zootehnice a SC V. SA Fetești, de aici ei luând lucerna adăpostită

într-o magazie, cantitatea furată transportând-o tot la domiciliul inculpatului

V.F.

Percheziția ce a avut loc la

domiciliul indicat a găsit stâlpii și lucerna.

Împotriva sentinței, inculpatul V.F.

a declarat apel, motivul invocat fiind nelegala aplicare a dispozițiilor art.

83 C. pen., în cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare fiind grațiată prin efectul

Legii nr. 543/2002.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 19 din 20 ianuarie 2003, a admis apelul

declarat de inculpat, a desființat în parte hotărârea, a înlăturat aplicarea

art. 83 C. pen., a constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 515/1999 a Judecătoriei Fetești este grațiată în întregime

și condiționat, inculpatul urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivul

invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată, în cadrul acestui motiv

modalitatea de executare a pedepsei.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la

stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale

a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând ca cauză aceste dispoziții

legale, se reține că stabilind pedeapsa de executat, la 2 ani și 6 luni

închisoare, instanțele au considerat pericolul social grav al faptelor, ele

aducând atingere patrimoniului persoanelor juridice, persoana inculpatului,

acesta având antecedente penale, în cauză însă reținându-i-se circumstanțe

atenuante, cu implicații asupra mărimii pedepsei.

Executarea pedepsei în regim de

privare de libertate răspunde și scopului ei, respectiv prevenția specială și

generală.

În consecință, recursul declarat de

inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 19 A din 20 ianuarie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.