ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3769/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 327 din 14 noiembrie 2002, Tribunalul Ialomița a condamnat, printre alții, pe inculpatul V.F. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. h) din același cod, cu aplicarea art. 74 și a art. 76 C. pen., la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 din același cod și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de ar.208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) din același cod, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 515 din 3 decembrie 1999 a Judecătoriei Fetești, rămasă definitivă, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu coinculpatul M.C., la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 2.788.973 lei părții civile S.N.T.C.

R. SA, Direcția de Telecomunicații Ialomița, s-a luat act că prejudiciul adus părții civile SC V. SA Fetești a fost acoperit. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 23 noiembrie 2001, îmbarcați într-o căruță, inculpatul și un vecin, coinculpat în cauză, s-au deplasat spre o fermă pomicolă amplasată în zona de vest a municipiului Fetești, loc de unde se înțeleseseră să sustragă stâlpii din lemn care serveau rețeaua telefonică a Stației de Cercetări Pomicole Băneasa, Punctul Fetești. Odată ajunși, cei doi, folosind un joagăr, au tăiat 7 stâlpi, au rupt firele telefonice, au spart izolatorii ceramici și au transportat materialul lemnos furat, la domiciliul lui V.F.

În noaptea de 27 noiembrie 2001, îmbarcați în aceeași căruță, cei doi s-au dus pe o solă de teren aparținând fermei zootehnice a SC V. SA Fetești, de aici ei luând lucerna adăpostită într-o magazie, cantitatea furată transportând-o tot la domiciliul inculpatului V.F. Percheziția ce a avut loc la domiciliul indicat a găsit stâlpii și lucerna. Împotriva sentinței, inculpatul V.F. a declarat apel, motivul invocat fiind nelegala aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen., în cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare fiind grațiată prin efectul Legii nr. 543/2002. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 19 din 20 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte hotărârea, a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen., a constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 515/1999 a Judecătoriei Fetești este grațiată în întregime și condiționat, inculpatul urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată, în cadrul acestui motiv modalitatea de executare a pedepsei. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând ca cauză aceste dispoziții legale, se reține că stabilind pedeapsa de executat, la 2 ani și 6 luni închisoare, instanțele au considerat pericolul social grav al faptelor, ele aducând atingere patrimoniului persoanelor juridice, persoana inculpatului, acesta având antecedente penale, în cauză însă reținându-i-se circumstanțe atenuante, cu implicații asupra mărimii pedepsei. Executarea pedepsei în regim de privare de libertate răspunde și scopului ei, respectiv prevenția specială și generală. În consecință, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 19 A din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2003.