OSOIAN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA

Cererii nr. 31413/03

depusă de Lilian OSOIAN

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 28 februarie 2006, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

L.

Garlicki

,

Dra

L.

Mijović

,

Dl

J.

Šikuta,

judecători

,

și d-a

F.

Elens-Passos

,

Grefier adjunct al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 3 iulie 2003,

Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul ei,

Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate în răspuns de către reclamant,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Lilian Osoian, este cetățean al Republicii Moldova născut în 1973, care locuiește la Chișinău.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate în felul următor.

La 12 noiembrie 2002, reclamantul a depus la Judecătoria sectorului Centru o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne („Ministerul”), cerând compensații pentru dauna cauzată sănătății sale în timpul serviciului.

La 11 februarie 2003, Judecătoria sectorului Centru a hotărât în favoarea reclamantului și a indicat Ministerului să-i plătească acestuia 13,965 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 910.6 euro (EUR) la 11 februarie 2003). Ministerul nu a contestat cu apel această hotărâre și ea a devenit executorie și irevocabilă după cincisprezece zile.

La 3 iunie 2003, reclamantul s-a plâns executorului judecătoresc de neexecutarea hotărârii judecătorești în favoarea sa. La 17 iunie 2003, executorul judecătoresc l-a informat pe reclamant

inter alia

că titlul executoriu a fost trimis Ministerului la 13 martie 2003 și că el nu putea fi executat din cauza lipsei banilor.

La 30 septembrie 2003, reclamantul a depus o nouă cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând compensații pentru prejudiciile cauzate de inflație în timpul perioadei de neexecutare. În timpul procedurilor, la 5 decembrie 2003, Ministerul s-a conformat hotărârii judecătorești din 11 februarie 2003 și i-a plătit reclamantului MDL 13,965.

La 19 decembrie 2003, Judecătoria Centru a respins acțiunea reclamantului. Ea a constatat

inter alia

că, deoarece hotărârea judecătorească în favoarea reclamantului a fost executată, statul nu poate fi supus unei obligații suplimentare de a plăti acestuia compensații. Reclamantul a contestat această hotărâre cu apel.

La 17 mai 2004, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamantului. Acesta nu a depus recurs la Curtea Supremă de Justiție.

B.

Dreptul intern relevant

Legislația internă relevantă a fost descrisă în hotărârea Curții în cauza

Sîrbu and Others v. Moldova

, nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 și 73973/01, § 12, 15 iunie 2004.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției, că dreptul său de acces la un tribunal a fost încălcat ca urmare a neexecutării hotărârii din 11 februarie 2003.

Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătorești din 11 februarie 2003 i-a încălcat dreptul la protecția proprietății garantat de articolul 1 Protocolul nr. 1 la Convenție.

De asemenea, reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătorești până în decembrie 2003 i-a cauzat pierderi pecuniare suplimentare, care nu au fost compensate de instanțele judecătorești naționale.

ÎN DREPT

Articolul 6 § 1:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... și într-un termen rezonabil a cauzei sale ... de către o instanță ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... .”

Articolul 1 Protocolul nr. 1:

„1.

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional ... .”

În observațiile sale, Guvernul a prezentat o copie a unei dispoziții de plată către reclamant în sumă de MDL 13,965. El a susținut că, deoarece hotărârea judecătorească a fost executată, reclamantul nu poate pretinde că este victimă.

Reclamantul a pretins

inter alia

că, în timpul perioadei de neexecutare a hotărârii judecătorești în favoarea sa, el a acumulat datorii.

Curtea notează că Judecătoria sectorului Centru a hotărât în favoarea reclamantului la 11 februarie 2003 și că hotărârea judecătorească a devenit executorie și irevocabilă după cincisprezece zile. Ministerul Afacerilor Interne a primit titlul executoriu în timp de o lună de la data hotărârii judecătorești și l-a executat la 5 decembrie 2003, adică nouă luni mai târziu. Având în vedere jurisprudența sa cu privire la acest subiect (a se vedea, de exemplu,

Timofeyev v. Russia

, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) și faptul că hotărârea judecătorească a fost în întregime executată într-o perioadă relativ scurtă, Curtea constată că hotărârea judecătorească a fost executată într-o „perioadă rezonabilă” și că în această parte nu a existat o ingerință în dreptul reclamantului la protecția proprietății. Mai mult, deoarece în această cauză nu au existat factori care ar putea fi considerați ca cerând o diligență specială și o executare mai rapidă, Curtea constată că pretenția nu relevă nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolul 6 și articolul 1 Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu,

Grishchenko v. Russia

(dec.), nr. 75907/01, 8 iulie 2004).

Prin urmare, această parte a cererii urmează a fi respinsă că fiind vădit nefondată, așa cum prevede articolul 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Prin urmare, această parte a cererii urmează a fi respinsă pentru neepuizarea căilor de recurs interne, așa cum prevede articolul 35 § 1 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să sisteze aplicarea articolului 29 § 3 al Convenției; și

Declară

cererea inadmisibilă.

Françoise

Elens-Passos

N

icolas

Bratza

Grefier adjunct

Președinte