SOSKIEV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 28495/03

depusă de Totraz SOSKIEV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 5 iunie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta

,

Dna

P.

Hirvelä,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 21 iulie

2003,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Totraz Soskiev, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1948 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Nagacevschi,

avocat din Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl

V.

Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

La 14 noiembrie 2000, reclamantul a fost reținut de Serviciul de Informație și Securitate („SIS”) și plasat în

izolatorul de detenție provizorie al acestuia.

Reclamantul pretinde că nu a fost înaintată nicio învinuire împotriva lui. El a fost eliberat la 16

noiembrie 2000, după ce, potrivit lui, el a fost supus unui tratament inuman și degradant.

Reclamantul a intentat o acțiune judiciară împotriva Ministerului Finanțelor și SIS, solicitând compensații pentru prejudicial moral cauzat prin detenția sa ilegală.

La 9 iulie 2001, Judecătoria sectorului Buiucani a hotărât în favoarea reclamantului și i-a acordat 250,000 lei moldovenești (MDL), (echivalentul a 19,464 euro (EUR) la acea dată). Părțile au depus apel și, printr-o decizie din 19

noiembrie 2001, Tribunalul Chișinău a admis apelurile, a casat hotărârea din 9

iulie

2001 și a dispus reexaminarea cauzei de către prima instanță.

La 3 iunie 2002, Judecătoria sectorului Buiucani a hotărât în favoarea reclamantului și i-a acordat MDL 250,000 pentru compensarea prejudiciului moral și MDL 7,500 (EUR 584 la acea dată) pentru asistență judiciară. Părțile au depus apel.

La 18 septembrie 2002, Tribunalul Chișinău a respins apelul reclamantului și a admis apelurile pârâților. Instanța a redus suma compensațiilor pentru prejudiciul moral la MDL 150,000 (EUR 11,457) și pentru asistența judiciară la MDL 5,000 (EUR 382). Părțile au depus recurs.

Printr-o decizie irevocabilă din 26 decembrie 2002, Curtea de Apel a admis recursul pârâților și a redus suma prejudiciului moral la MDL 50,000 (EUR 3,493).

La cererea SIS, la 12

februarie

2003, Procurorul General a depus recurs în anulare la hotărârea judecătorească irevocabilă din 26

decembrie 2002 și a solicitat reducerea sumei prejudiciului.

La 2 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare al Procurorului General și a casat hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea reclamantului. Curtea Supremă de Justiție a adoptat o nouă hotărâre prin care a redus suma compensațiilor pentru prejudiciul moral la MDL 10,000 (EUR 630 la acea dată) și pentru asistența judiciară la MDL 1,500 (EUR 94 la acea dată).

După comunicarea cauzei de către Curte, Agentul Guvernamental a solicitat Procurorului General să depună o cerere la Curtea Supremă de Justiție în vederea casării deciziei acesteia din 2 aprilie 2003 și încetării procedurilor în recurs în anulare. El a susținut că casarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea reclamantului ca urmare a procedurilor de anulare a încălcat drepturile acestuia prevăzute de Convenție.

La 26

octombrie 2004, adjunctul Procurorului General s-a conformat cererii Agentului Guvernamental. El a depus o cerere de revizuire în temeiul articolului 449 (j) al Codului de procedură civilă și a declarat că reclamantul și Guvernul intenționau să încheie un acord de reglementare

amiabilă

.

Printr-o încheiere din 2 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea de revizuire depusă de adjunctul Procurorului General pe motiv că acesta nu a prezentat nicio probă cu privire la pretinsa reglementare amiabilă.

PRETENȚII

În cererea sa inițială, reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale garantate de articolele 3, 5 § 1 și 6 § 1 ale Convenției (pretinsul tratament inuman, detenția ilegală, durata procedurilor, nemotivarea hotărârilor judecătorești și parțialitatea judecătorilor Curții Supreme de Justiție în procedurile din 2 aprilie 2003). Totuși, ulterior, reclamantul a informat Curtea că el nu mai dorea să mențină aceste pretenții.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 al Convenției și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de casarea de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii judecătorești irevocabile din 26 decembrie 2002 ca urmare a recursului în anulare depus de Procurorul General.

ÎN DREPT

La 4 mai 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 4

mai 2007, părțile au semnat un acord

de reglementare amiabilă

. El a prezentat Curții o copie a acordului, prin care Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenție și s-a obligat să-i plătească acestuia, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 4,500 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,500 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 700 cu titlu de costuri și cheltuieli. Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.

La 12

mai

2007, și reclamantul a informat Curtea despre semnarea de către părți a acordului de reglementare

amiabilă

în baza condițiilor sus-menționate și că el nu mai dorea să mențină cererea.

Curtea ia notă de acordul de reglementare

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte