ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3540/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3269 din 22

mai 2000 a Tribunalului București, secția comercială, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanții G.D., N.A., D.D., B.A. și B.L.E. și pârâtul, C.D.T.D.

cu sediul în București, a fost obligat să elibereze reclamantelor acordul ca

spațiul în care a funcționat farmacia situată în București, sector 1, să

funcționeze SC D.F. SRL al cărui obiect unic de activitate îl constituie

serviciile farmaceutice; pârâtul a fost obligat la plata daunelor cominatorii

de 500.000 lei pe zi, cu începere de la 22 mai 2000 și până la executarea

obligației, precum și la 153.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 3058 din 27 octombrie 2000, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului.

Instanța de apel a reținut că, în

ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței, pârâta a

renunțat la acest motiv invocat în cererea sa.

Sub aspectul fondului litigiului,

s-a reținut că, potrivit ordinului Ministerului Sănătății nr. 736/1999, C.D.T.D.

s-a reorganizat și acesta a prevăzut ca farmaciile existente să se organizeze

în același spațiu, ca persoane juridice, potrivit noilor reglementări, condiție

care a fost îndeplinită de către reclamanți.

În termen legal, C.D.T.D. cu sediul

în București a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct.

3 și 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală și netemeinică.

Prin întâmpinare, intimații au

solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, deoarece recurenta-pârâtă

a încheiat cu SC D.F. SRL ai cărei asociați sunt intimații, contractul de

închiriere nr. 1575 din 14 martie 2001, pentru spațiul din litigiu.

A susținut recurenta că hotărârea

s-a dat cu încălcarea competenței, întrucât speța de față privește validitatea

unui act administrativ, respectiv, dispoziția cuprinsă în Ordinul Ministrului

Sănătății, nr. 736/1999, privind ocuparea spațiilor domeniu public de către

farmaciile desființate și transformate în societăți comerciale, conform Legii nr.

31/1990, persoane juridice de drept privat și refuzul unității publice de a da

acest acord, în raport cu care este de competența instanței de contencios

administrativ și nu a secției comerciale. Că, deși a renunțat la acest motiv la

instanța de apel îl poate invoca direct în recurs, întrucât este de ordine

publică.

Critica nu este întemeiată.

La data soluționării apelului

pârâtei, 27 octombrie 2000, aceasta a renunțat la motivul privind excepția de

necompetență materială a secției comerciale, așa cum rezultă din practicaua

deciziei instanței de apel.

Pe de altă parte, în raport cu

obiectul cauzei (obligarea pârâtei de a elibera acordul său ca în spațiul în

care a funcționat farmacia să funcționeze SC D.F. SRL) sau cu împrejurarea că

farmacia a fost reorganizată ca o societate comercială în temeiul Ordinului

Ministrului Sănătății nr. 736/1999 și în raport cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C.

com., Curtea constată că litigiul dedus judecății este de natură comercială.

S-a susținut, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea Legii nr.

213/1998, care prevede că ocuparea unui spațiu în domeniul public se poate face

în cazul persoanelor juridice de drept privat sau persoane fizice, numai prin

închiriere sau concesionare, cu aprobarea proprietarului și în condiția

organizării unei licitații publice. Că nu se putea prin Ordinul Ministrului

Sănătății, act normativ inferior Legii nr. 213/1998, să se dispună ocuparea

unui spațiu domeniu public cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.

736 din 2 noiembrie 1999, privind organizarea asistenței medicale de

specialitate în ambulatoriu, C.D.T.D. s-a reorganizat, potrivit anexei care

cuprinde și o notă ce prevede că farmaciile, care în prezent funcționează în

cadrul policlinicii ce se reorganizează, se vor organiza în același spațiu ca

persoană juridică, conform reglementărilor legale în vigoare.

În temeiul acestui ordin,

reclamanții s-au constituit ca societate comercială SC D.F. SRL cu sediul în

același spațiu, conform încheierii nr. 492 din 18 ianuarie 2001, care a fost

înregistrată la Camera de Comerț și Industrie, Oficiul Registrului Comerțului,

potrivit certificatului de înmatriculare nr. 945272 din 19 ianuarie 2001.

Susținerea recurentei că Ordinul nr.

736/1999, care prevede expres atribuirea spațiilor cu condiția organizării ca

persoană juridică, ce a fost îndeplinită, ce constituie o normă specială ar fi

încălcat dispozițiile Legii nr. 213/1998, care reprezintă norma generală, va fi

înlăturată cât timp acesta nu a fost anulat pe calea contenciosului

administrativ.

Pe de altă parte, Ministerul

Sănătății, cu adresa nr. 47932 din 15 noiembrie 1999, a comunicat recurentului-pârât

să elibereze, în baza Ordinului nr. 736/1999, adeverință care să confirme

acordul conducerii C.D.T.D. ca în acest spațiu să funcționeze farmacia nou înființată,

cu același personal.

Cum pârâtul nu s-a conformat acestei

adrese, reclamanții au formulat acțiunea dedusă judecății.

Mai mult decât atât, după formularea

recursului de către pârât, între acesta, pe de o parte, și SC D.F. SRL, ai

cărei asociați sunt reclamanții, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de

închiriere nr. 1575 din 14 martie 2001, pentru spațiul în suprafață de 76,43 mp

din imobilul în care funcționează C.D.T.D. situat la parterul clădirii.

Pentru toate considerentele expuse,

Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și, pe

cale de consecință, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul C.D.T.D. București, împotriva deciziei nr. 3058 din 27 octombrie 2000 a

Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 septembrie 2003.