ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.4251/2000 S.A. a solicitat

instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu M.L.M., Z.D., S.C.

M. C. S.R.L., S.C. D.– A.– C. S.R.L. și S.C. G.C.   să se constate nulitatea

contractului de închiriere nr.391 din 10 ianuarie 2000 încheiat de S.C. G.C.

pentru spațiul situat în incinta ștrandului NEPTUN cu D.-A.-C. S.R.L., să se

dispună revenirea la situația anterioară, respectiv menținerea contractului cu

S.C. M.C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul

Arad, prin sentința civilă nr.767 din 22 august 2000 a admis acțiunea, a

constatat nulitatea contractului  de închiriere nr.391/10 ianuarie 2000

încheiat între S.C. G.C.  S.A. și S.C. D.-A.-C. S.R.L. pentru spațiul în

litigiu.

S-a

dispus revenirea la situația anterioară, respectiv menținerea contractului

încheiat între S.C. G.C.  și S.C. M.C. S.R.L. conform actului adițional

nr.996/11 mai 1999, pârâta a fost  obligată la 1.093.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că nu a fost

desființat contractul încheiat cu S.C. M.C. S.R.L., situație în care S.C. G.C.

nu putea încheia pentru același spațiu, un contract cu S.C. D.-A.-C. S.R.L.,

având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.397/A din 12 aprilie 2001, a admis

apelurile declarate de S.C. D.-A.-C. S.R.L., S.C. M.C. S.R.L., M.M.L. și Z.D.,

a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea și l-a obligat pe

reclamantul intimat la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că S.C.

G.C. S.A. a încheiat contractul a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată

ca urmare a hotărțrii AGA din S.C. M.C. S.R.L., titulara primul contract care

astfel a fost denunțat.

S.A. a

declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În

dezvoltarea acestuia a arătat că, prin decizia pronunțată s-au încălcat

dispozițiile art. 156 C. proc. civ., în sensul că nu i s-a acordat un termen

pentru lipsă de apărare și în această situație trebuia amânată pronunțarea.

Recursul

a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit

dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. „instanța va putea da un singur termen

pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar când refuză amânarea judecății

pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea, în vederea

depunerii de concluzii scrise”.

În

speță, cauza s-a judecat la data de 12 aprilie 2001, intimatul, la data de 11

aprilie, prin cererea aflată la dosar, a solicitat amânarea cauzei pentru

angajarea unui apărător.

Din

actul aflat la dosar apel, rezultă că acesta a primit citația la data de 24

martie.

În atare situație, corect a

reținut instanța că nu se impune amânarea cauzei, intimatul având suficient

timp pentru angajarea unui apărător, nefiind deci îndeplinite condițiile legale

mai sus menționate pentru acordarea termenului pentru lipsă de apărare și a

procedat la judecarea cauzei deoarece nu s-a solicitat amânarea pronunțării în

cazul respingerii cererii privind lipsa de apărare.

Reținându-se

legalitatea deciziei recurate, pentru motivele arătate, s-a respins ca nefondat

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr.397/A

din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  21 ianuarie  2004.