ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.4251/2000 S.A. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu M.L.M., Z.D., S.C. M. C. S.R.L., S.C. D.– A.– C. S.R.L. și S.C. G.C. să se constate nulitatea contractului de închiriere nr.391 din 10 ianuarie 2000 încheiat de S.C. G.C. pentru spațiul situat în incinta ștrandului NEPTUN cu D.-A.-C. S.R.L., să se dispună revenirea la situația anterioară, respectiv menținerea contractului cu S.C. M.C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr.767 din 22 august 2000 a admis acțiunea, a constatat nulitatea contractului de închiriere nr.391/10 ianuarie 2000 încheiat între S.C.

G.C. S.A. și S.C. D.-A.-C. S.R.L. pentru spațiul în litigiu. S-a dispus revenirea la situația anterioară, respectiv menținerea contractului încheiat între S.C. G.C. și S.C. M.C. S.R.L. conform actului adițional nr.996/11 mai 1999, pârâta a fost obligată la 1.093.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că nu a fost desființat contractul încheiat cu S.C. M.C. S.R.L., situație în care S.C. G.C. nu putea încheia pentru același spațiu, un contract cu S.C. D.-A.-C. S.R.L., având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.397/A din 12 aprilie 2001, a admis apelurile declarate de S.C. D.-A.-C. S.R.L., S.C.

M.C. S.R.L., M.M.L. și Z.D., a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea și l-a obligat pe reclamantul intimat la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că S.C. G.C. S.A. a încheiat contractul a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată ca urmare a hotărțrii AGA din S.C. M.C. S.R.L., titulara primul contract care astfel a fost denunțat. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestuia a arătat că, prin decizia pronunțată s-au încălcat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., în sensul că nu i s-a acordat un termen pentru lipsă de apărare și în această situație trebuia amânată pronunțarea. Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 156 C. proc.

civ. „instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar când refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise”. În speță, cauza s-a judecat la data de 12 aprilie 2001, intimatul, la data de 11 aprilie, prin cererea aflată la dosar, a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător. Din actul aflat la dosar apel, rezultă că acesta a primit citația la data de 24 martie. În atare situație, corect a reținut instanța că nu se impune amânarea cauzei, intimatul având suficient timp pentru angajarea unui apărător, nefiind deci îndeplinite condițiile legale mai sus menționate pentru acordarea termenului pentru lipsă de apărare și a procedat la judecarea cauzei deoarece nu s-a solicitat amânarea pronunțării în cazul respingerii cererii privind lipsa de apărare.

Reținându-se legalitatea deciziei recurate, pentru motivele arătate, s-a respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr.397/A din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2004.