ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2267/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 620 din 20

iunie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 5021/2001, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei O.V.

din infracțiunea, prevăzută de art.

174 alin. (1), raportat la art. 176 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 176

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 176 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpata

O.V.

la pedeapsa de 25 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatei exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 2 aprilie 2001, la zi.

În baza art. 116 alin. (2) și (3) C.

pen., a interzis inculpatei dreptul de a se afla în municipiul București pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata O.V. la plata sumei de 545.000

lei plus dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârilor

și până la achitarea acesteia către Serviciul de Ambulanță al Municipiului București,

cu sediul în București.

A luat act, că Spitalul de Chirurgie

Plastică, Reparatorie și Arsuri nu s-a constituit parte civilă în procesul

penal.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpata la plata sumei de 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

La data de 20 decembrie 2000, l-a

opărit cu apă clocotită pe concubinul său, P.I., provocându-i leziuni datorită

cărora a decedat la 28 decembrie 2000.

Astfel, în 19 decembrie 2000, P.I.,

zis „N”. și O.V. cunoscută ca „V.” care erau în relație de concubinaj de circa

2-3 luni, s-au întâlnit într-un bar din zona Gării de Nord cu numitul I.C., zis

„P.”

După ce au consumat împreună băuturi

alcoolice, P.I. i-a propus numitului I.C. să meargă la locuința din zona Gării

Basarab, pentru a întreține raporturi sexuale cu O.V.

Fiind în stare de ebrietate I.C. a

acceptat și s-au deplasat toți trei la adresa mai sus-menționată, unde au

început să consume băuturi alcoolice pe care I.C. le adusese într-o sacoșă.

Fiind în stare de ebrietate, I.C. a

adormit la masă, constatând dimineața că îi lipsește suma de 300.000 lei din

buzunarul hainei, după care a solicitat lui P.I. și O.V. să-i restituie suma.

Întrucât aceștia doi au început să

se certe, în jurul orelor 9,30 – 10,00, I.C. a plecat spre locuința sa, iar

scandalul a fost aplanat de vecinii deranjați.

După cum a rezultat din probe, în

data de 20 decembrie 2000 spre 21 decembrie 2000, după ce s-au certat, O.V. a

aruncat apa clocotită asupra numitului P.I. provocându-i arsuri grave și

ulterior părăsindu-l.

De Crăciun, martorul C.C., observând

lipsa lui P.I. de la barul unde consuma băuturi alcoolice, s-a dus în vizită la

acesta. A intrat în casă văzând ușa descuiată, iar când a intrat a remarcat că

acesta avea „partea dreaptă a feței arsă și plină de sânge. Tot patul și

cearceafurile erau pline de sânge”.

Martorul a precizat „N. avea arsuri

pe piept și se văita de durere. Nu am observat lovituri sau împunsături de

cuțit pe corpul lui N.”

În continuare martorul a arătat că N.

a spus că „V., concubina sa, a aruncat o oală cu apă clocotită aflată pe reșou,

pe el, opărindu-l mai ales pe față, pentru că se certaseră și o bătuse pe

aceasta după ce furase niște bani de la I.C.”

A mai rezultat că lumina era aprinsă

și totul era răvășit.

Martorul a înțeles că victima a stat

singură din 20 decembrie 2000 până la sosirea sa, în 25 decembrie 2000, iar V.,

după ce l-a opărit, a plecat închizând ușa, lăsându-l fără apă și mâncare.

Văzând în ce situație se află prietenul

său, martorul a mers la unul din vecini și a telefonat la serviciul Ambulanței

București.

Salvarea a venit foarte repede și

l-a transportat pe P.I. la Spitalul Clinic de Urgență, unde la 28 decembrie

2000 a decedat.

În drum spre spital, în mașina Salvării,

victima a povestit din nou cum a fost „opărit” de către „V.”, cele spuse fiind

consemnate de către medical F.B.

În cursul cercetării judecătorești,

a fost audiată inculpata O.V. și martorii I.D., C.C., D.A., C.E., P.M., C.A., S.M.,

care au confirmat situația de fapt reținută în rechizitor.

Împotriva acestei decizii, au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata O.V.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul individualizării pedepsei în sensul că este prea bolnavă, iar inculpata

a solicitat achitarea pe motiv că nu este autoarea faptei.

Prin decizia penală nr. 634/ A

Curtea de Apel București, a respins ca nefondate recursurile formulate.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata O.V.

Critica Parchetului, vizează netemeinicia

hotărârilor sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că este prea

blândă în raport de pericolul social extrem al faptei săvârșite, cât și de

periculozitatea deosebită a inculpatei care a mai fost condamnată anterior la o

pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Inculpata a solicitat reducerea

pedepsei arătând că nu a avut intenția să omoare victima.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, cât și din oficiu, se constată că ambele recursuri sunt

nefondate, pentru următoarele considerente:

Probatoriul administrat în cauză a

fost corect evaluat, existând concordanța între conținutul probelor care,

ilustrează vinovăția inculpatei și soluția de condamnare a acesteia.

Și pedeapsa aplicată este aptă să

atragă scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în

dispozițiile art. 52 C. pen.

La individualizarea acesteia s-au

avut în vedere criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul concret

de pericol social al faptei, împrejurarea săvârșirii acesteia și datele ce

caracterizează persoana inculpatei, atitudinea oscilantă pe parcursul

procesului, a mai fost condamnată pentru o infracțiune de aceeași natură,

astfel că orientarea către maximul special al pedepsei se justifică, nefiind

necesară o reevaluare a acesteia.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b), va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpata

O.V. împotriva deciziei penale nr. 634/

A din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă reținerea și

arestarea preventivă de la 2 aprilie 2001, la 15 mai 2003.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.