ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1159/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 271 din 1

iulie 2002, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul G.G.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că petiționarul se află în executarea unei pedepse de

10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/1998 a Tribunalului

Brăila și că a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.

Examinând referatul de anchetă

socială depus la dosar, Tribunalul a reținut că, în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

respingând, ca atare, cererea formulată.

Prin

decizia penală nr. 380 din 1 august 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondat apelul declarat de condamnat împotriva deciziei susmenționate,

motivând că, potrivit referatului de anchetă socială existent la dosarul cauzei

din care rezultă că întradevăr soția condamnatului este bolnavă, starea de

sănătate a acesteia nu poate fi ameliorată prin prezența condamnatului.

Împotriva

acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal,

condamnatul a declarat recurs, solicitând în esență întreruperea executării

pedepsei întrucât, deși între timp soția sa a decedat, se impune prezența sa la

domiciliu pentru că și cele două fiice ale sale sunt bolnave.

Recursul

declarat este nefondat.

Potrivit

art. 453 lit. c) raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat,

familie sau unitatea la care lucrează.

Din

raportarea acestor prevederi legale la speța concretă, se reține că, motivele

invocate de recurentul condamnat nu constituie acele împrejurări speciale care

să impună întreruperea executării pedepsei, pentru că, pe de o parte cele „două

fiice” despre care recurentul face vorbire în cererea sa nu pot fi considerate

„membrii ai familiei” în sensul legii, pentru că, potrivit referatului de

anchetă socială, acestea erau doar fiicele soției condamnatului, iar pe de altă

parte, chiar și așa dacă ar fi, starea de sănătate a acestora nu ar putea fi

ameliorată de condamnat, pe durata întreruperii executării pedepsei.

Pe

de altă parte, motivul de recurs nu se încadrează nici în prevederile art. 385

9

C. proc. pen.

Examinându-se

și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., nu se constată existența vreunui caz care să impună casarea

hotărârii recurată de condamnat.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 380 din 1 august

2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.