ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7175/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 17 octombrie 2003, C.M. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Satu Mare, să se dispună

anularea hotărârii nr. 4350 din 23 iunie 2003, prin care Comisia constituită

pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a

respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei, să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive

etnice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că urmare a aplicării dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, la Bocsardas, în Iugoslavia. Că, deși a făcut dovada nașterii sale în această din urmă

localitate, pârâta i-a respins cererea, pe baza unor precizări emise de Casa

Națională de Pensii, care însă, adaugă la lege și trebuie înlăturate pentru

acest considerent.

Prin sentința civilă nr. 535/CA din

24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a

părinților săi, alături de care a suferit toate consecințele determinate de

această formă de persecuție, din partea autorităților hortyste.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici

actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legea nr. 189/2000 și Legea nr.

367/2001) ,nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului

părinților lor. Aceștia din urmă au fost asimilați strămutaților, prin normele

pentru aplicarea ordonanței menționate mai sus.

Critica este neîntemeiată.

Cu actele depuse în dosar, precum și

declarațiile autentificate ale martorilor L.E. și H.G., s-a dovedit că

reclamanta C.M. s-a născut la data de 15 decembrie 1944, în timpul refugiului

părinților săi, din localitatea Orbou, județul Satu Mare, în fosta Iugoslavie.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă

între luna aprilie 1941 și luna septembrie 1945.

Curtea de Apel Oradea a reținut

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu,

de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme

ce, indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni

datorate strămutării pentru motive etnice, în altă localitate, decât aceea de

domiciliu.

Pe de altă parte, precizările Casei

Naționale de Pensii, invocate de recurentă (nr. 1026/2002), prin care se

restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de

beneficiar al drepturilor pretinse, adaugă nepermis la lege și nu pot justifica

soluția adoptată prin hotărârea nr. 4350 din 23 iunie 2003, de respingere a

cererii reclamantei.

Ținând seama de aceste considerente,

precum și de inexistența în cauză a unor motive de casare de ordine publică,

care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 535/CA/2003 - PI

din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.