ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7320/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.S. a chemat în judecată

B.C.R. SA, sucursala județului Mureș, pentru ca instanța să dispună în

contradictoriu cu pârâta, anularea deciziei de imputare nr. 83 din 10 noiembrie

2000, emisă de aceasta.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că decizia de imputare a fost emisă după stingerea termenului de 60 de

zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii, că decizia de imputare nu a fost

comunicată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 108 alin. (3) C. Muncii și

că în decizia de imputare nu este descrisă fapta pentru care se face culpabilă,

precum și că anterior emiterii deciziei, nu a fost efectuată ancheta

administrativă.

Tribunalul Mureș, secția civilă,

prin sentința nr. 390 din 10 septembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că nici unul

dintre actele ce au fost avute în vedere la emiterea deciziei de imputare, nu a

stabilit în mod cert dacă vreuna dintre angajate se face vinovată de înlesnirea

producerii prejudiciului, prin nerespectarea îndatoririlor de serviciu.

Totodată, instanța a reținut faptul că decizia de imputare contestată, cuprinde

o motivare formulată în mod cu totul general, nefiind de natură să

individualizeze fapta concretă săvârșită de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, B.C.R. SA, sucursala județului Mureș, motivat de faptul că

răspunderea contestatoarei a putut fi angajată, întrucât despăgubirea stabilită

a fost rezultanta prejudiciului produs printr-o faptă penală comisă de o altă

salariată, căreia în faza de executare a hotărârii penale, i s-a stabilit

insolvabilitatea, iar răspunderea contestatoarei este, în acest caz,

subsidiară.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 44/R din 21 ianuarie 2003, a admis recursul declarat

și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la același tribunal.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 349 din 21 aprilie 2003, și-a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului

Mureș, având în vedere dispozițiile art. 41, raportat la art. 18 și 132 din

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Camera de Conturi a județului Mureș -

Colegiul jurisdicțional, prin sentința nr. 54 din 2 octombrie 2003, a admis contestația

formulată de P.S. și a anulat integral, decizia de imputare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, B.C.R. SA, sucursala Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, motivat de faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

încălcarea competenței altei instanțe, cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, instanța nepronunțându-se asupra unor mijloace de apărare și dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

sesizată cu soluționarea recursului declarat de B.C.R. SA, sucursala Mureș și

procedând la verificarea competenței din oficiu, a constatat că în cauza de

față sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 117/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, competența de soluționare

a recursului declarat, aparține curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIV

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite recursul declarat de B.C.R.

SA, sucursala județeană Mureș, împotriva deciziei civile nr. 54 din 2 octombrie

2003 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Mureș, spre competentă

soluționare, la Curtea de Apel Târgu Mureș.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2004.