ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4572/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 383 din 16

aprilie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata P.R. și a obligat-o

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut că afecțiunile medicale, pe care condamnata le are nu

îi pun în pericol iminent sănătatea și pot fi tratate în rețeaua sanitară a

D.G.P – ului.

Apelul declarat de condamnată a fost

respins prin decizia nr. 323 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel București,

secția II–a penală.

Împotriva acestor soluții, ea a

declarat recurs.

Apărătorul a solicitat admiterea

acestuia, desființarea hotărârilor și întreruperea executării pedepsei,

deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile atacate se

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București, secția I penală, condamnata P.R. a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 25 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 305 din 5 octombrie 1998

a Tribunalului București, secția a II–a penală, pentru infracțiunea de omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 174, combinat cu art. 176 C. pen., pe

motive medicale, arătând că maladiile de care suferă o pun în imposibilitate de

a o executa.

Din raportul de expertiză medico

legală nr. A1/6604/2002, ale cărui concluzii au fost avizate de comisia

medicală instituită la data de 1 aprilie 2003, rezultă că petenta – condamnată

suferă de unele maladii (spondiloză cervicală, sindrom dispeptic hiperacid,

nevralgie arnold stg., stare depresivă reactivă, fond situațional), ce pot fi

tratate în rețeaua sanitară a D.G.P – ului, cu respectarea medicațiilor

terapeutice.

Având în vedere concluziile acestei

expertize și dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.,

care prevăd că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă numai atunci

când cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a o

executa, rezultă că cererea formulată de condamnată nu este întemeiată,

deoarece maladiile de care suferă nu îi pun în pericol iminent sănătatea și pot

fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P – ului.

În consecință, recursul urmează să

fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite

de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnata P.R., împotriva deciziei penale nr. 343 din 3 iunie 2003 a Curții de

Apel București, secția a II–a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

octombrie 2003.