YAKUT ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.02.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

YAKUT ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 61856/00 prezentate de Medine YAKUT și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 28 februarie 2006 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Casadevall Türmen Maruste Pavlovschi Borrego, Šikuta, judecători Elens-Passos, grefiere adjunctă de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 mai 2000, După ce a luat o decizie în cunoștință de cauză, face următoarea decizie în cunoștință de cauză Reclamanții, Medine Yakut ( Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. M.Y., H.U. și S.Z. au fost arestate și puse în arest la sediul Direcției de Siguranță a lui Diyarbakr la 16 ianuarie 2000, 23 ianuarie 2000 și, respectiv, 8 februarie 2000. La cererea procurorului republicii, lângă curtea de securitate a statului Diyarbakýr, judecătorul judecător, în absența reclamanților, a dispus prelungirea duratei gărzilor lor la 20 și 22 ianuarie 2000 (M.Y.), la 12 februarie 2000 (S.Z.) și la 25 și 27 ianuarie 2000 (H.U.). La 25 ianuarie 2000, la 31 ianuarie 2000 și la 17 februarie 2000, M.Y., H.U. și S.Z. au fost aduși în fața judecătorului-sef care a ordonat arestarea lor provizorie. Printr-un act de punere sub acuzare din 3 martie 2000, procurorul i-a acuzat pe reclamanți pentru ajutor și susținerea unei bande armate, infracțiuni reprimate prin art. 168 din Codul Penal. La 27 septembrie 2005, cauza era încă în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului. Dreptul intern relevant la momentul faptelor, la art. 30 din Legea nr. 3842 din 18 noiembrie 1992 prevedea, în ceea ce privește infracțiunile care țin de competența Curților de Securitate de lape, că orice persoană arestată trebuie să fie adusă în fața unui judecător cel târziu în termen de 48 de ore sau, în caz de infracțiune colectivă, în termen de 15 zile. În provinciile în care se declarase stare de urgență, aceste termene puteau fi prelungite până la patru și, respectiv, treizeci de zile. Invocând art. 5 alineatul (1), art. 2 și art. 3 din convenție, reclamanții se plâng că au fost arestați fără motiv plauzibil, că nu au fost imediat informați cu privire la motivele arestării lor și că nu au fost aduși în fața unui judecător imediat după arestare. În afara unghiului articolului 6 alineatul (3) litera (c) din Convenție, ei contestă, de asemenea, absența de la adresa de e-mail a unui avocat în timpul interogatoriului în timpul detenției. Invocând art. 13 din Convenția combinată cu art. 5 alineatul (3), ei se plâng că nu au dispus de o cale de atac care să le permită să pună sub semnul întrebării durata detenției lor. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng că nu au fost duși în fața unui judecător imediat după arestare. În plus, acestea invocă o încălcare a articolului 13 din Convenție, coroborată cu art. 5 alineatul (3), în măsura în care nu dispuneau de o cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a contesta durata detenției lor. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamanților, astfel cum au fost prezentate în cererea sa. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Anulează examinarea obiecțiunilor întemeiate pe lungimea excesivă a detenției reclamanților înainte de a fi aduse în fața unui judecător [art. 5 alineatul (3) din convenție], precum și pe lipsa căii de atac pentru a contesta durata acestei detenții [art. 5 alineatul (4) din Convenție] Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier adjunct Președinte