ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a
luat în examinare
recursul declarat de condamnatul C.R. împotriva
deciziei penale nr.178 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
S-a
prezentat: condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat D.L., apărător
desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
condamnatului, față de motivele invocate în scris, a lăsat soluționarea cauzei
la aprecierea instanței.
Procurorul
a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul
și-a susținut cererea de recurs.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.128 din
10 iunie 2002, Tribunalul Bihor a respins cererea condamnatului C.R. prin care
a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr.164/2001 a Tribunalului Bihor.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că motivele invocate de
condamnat – că familia sa are o stare materială pre
cară,
iar casa în care locuiește este, în parte, distrusă – nu conduc la concluzia că
executarea pedepsei are consecințe grave pentru familia acestuia.
Curtea
de Apel Oradea, prin decizia penală nr.178/A din 12 septembrie 2002 a respins
ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul care, reiterând
aceleași motive, a solicitat admiterea cererii sale și întreruperea executării
pedepsei.
Examinând
recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În
cauză nu sunt întrunite cerințele articolului 453 lit.c Cod procedură penală.
Ancheta
socială efectuată de Primăria comunei Măgești, jud.Bihor, nu confirmă
susținerile condamnatului.
Condițiile
materiale ale familiei inculpatului nu sunt de natura unor împrejurări
speciale.
Întreruperea
executării pedepsei condamnatului nu ar îmbunătăți această situație, iar
continuarea executării pedepsei nu îl supune pe condamnat sau familia sa unor
consecințe deosebite.
Prin
urmare, întreruperea executării pedepsei solicitată de condamnat este
nejustificată.
Așa
fiind, Curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge
conform art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând
și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge
recursul declarat de condamnatul C.R. împotriva deciziei penale nr.178 din 12
septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Obligă
pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care
suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.