ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5985/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 475 din 1 august 2003, Tribunalul Constanța a respins, ca prematură,

cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul S.I., în temeiul

dispozițiilor art. 497 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că petiționarul S.I. a

fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 8 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Hotărârea judecătorească a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 2782 din 14 decembrie 1984, pronunțată de

Tribunalul Suprem în dosarul nr. 2173/1984.

Executarea pedepsei a început la

data de 7 decembrie 1983.

În baza Decretului 11/1988, pedeapsa

aplicată a fost redusă la jumătate.

Petiționarul a fost liberat

condiționat la data de 17 februarie 1990, cu un rest de pedeapsă rămas

neexecutat de 3 ani, 9 luni și 19 zile.

În conformitate cu prevederile art.

135 și art. 136 C. pen., termenul de reabilitare se împlinea la data de 6

decembrie 2003.

Așa fiind, instanța de fond a

constatat că cererea petentului a fost introdusă la 2 iulie 2003 mai înainte de

împlinirea termenului de reabilitare, fiind prematur formulată.

Prin decizia penală nr. 303 din 19

septembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul S.I. și a dispus obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petiționarul condamnat, fără a preciza motivele de casare.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

verificând hotărârea atacată și luând în considerare din oficiu motivele de

casare, constată că aceasta este legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art.

135 lit. b) C. pen., termenul de reabilitare în cazul condamnatului S.I. este

de 10 ani.

Potrivit prevederilor art. 13 C.

pen., acest termen se calculează de la data de 6 decembrie 1993 când a luat

sfârșit executarea pedepsei principale, astfel încât, termenul de reabilitare

nu se justifică decât la 6 decembrie 2003, cum în mod corect a stabilit

instanța de judecată. Cererea de reabilitare a fost formulată înainte de

împlinirea termenului legal.

Prin urmare, recursul condamnatului

este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 303/ P din 19

septembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2003.