ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.T.C. împotriva deciziei

penale nr.139/P din 31 mai 2002 a Curții de Apel Constanța.

S-a

prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat A.O.,

apărător ales.

Au

lipsit: intimatele părți civile T.V., T.R.V. și Spitalul clinic județean

Constanța.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală și reducerea pedepsei

aplicate.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului întrucât din actele dosarului

rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar

pedeapsa a fost just individualizată.

Inculpatul

declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.119 din 12 martie 2002 a Tribunalului Constanța a fost

condamnat inculpatul S.T.C. în baza art.174, 175 alin.1 lit.i cu aplicarea

art.75 lit.d din Codul penal la 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal și în baza art.20

raportat la art.174, 175 alin.1 lit.i cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal

la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a

și b din Codul penal, stabilindu-se, conform art.33 lit.a, 34 lit.b și 35

alin.3 din Codul penal ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din

Codul penal.

S-au

aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul penal, s-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 15 aprilie 2001 la zi.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumelor de 35.000.000 lei daune materiale și 50.000.000

lei daune morale către partea civilă T.V. și de 4.381.000 lei către partea

civilă Spitalul clinic județean Constanța.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt, că, inculpatul a

întreținut relații de prietenie cu victima T.I.D., cu partea vătămată T.R.V. și

cu martorii P.N. și P.C.V., toți locuind în același bloc.

În

noaptea de 12/13 aprilie 2001, în timp ce se afla în barul „B.H.” inculpatul a

avut un conflict cu câțiva tineri rămași neidentificați care i-au aplicat două

lovituri cu un baston de cauciuc peste spate.

Partea

vătămată T.R.V. care a sărit în apărarea inculpatului a primit de asemenea,

lovituri în zona cefei cu același baston.

În

ziua de sâmbătă, 14 aprilie 2001 (a doua zi fiind Paștele) partea vătămată T.R.V.

i-a spus inculpatului că va merge în orașul Eforie cu câțiva prieteni și se va

întoarce seara la bar, rugându-l să le rezerve o masă.

Partea

vătămată T.R.V. s-a deplasat cu mașina sa la Eforie Sud, fiind însoțit de

victima T.I.D. și de martorii R.M., P.N. și C.F., iar  în jurul orelor 22

30

au revenit cu toții la Constanța, ajungând în bar unde, negăsindu-l pe inculpat,

au  acceptat o masă la etaj.

Aici

partea vătămată a consumat suc, iar martorii bere.

Deoarece

inculpatul nu a apărut, în jurul orelor 23

20

, tinerii au plecat la

biserica din Cartierul Cireșica, s-au deplasat apoi acasă și au revenit la bar

în jurul orelor 0,45, cu excepția martorei C.F.

La

bar, l-au întâlnit pe inculpat dar pentru că acesta nu le rezervase o masă, așa

cum stabiliseră, au hotărât să nu discute cu el, coborând la parter unde partea

vătămată, împreună cu victima T.I.D. și P.N. consumau bere.

În

jurul orelor 3 a venit în bar inculpatul, și în urma unor discuții a început să

se lovească cu victima T.I.D. și cu partea vătămată T.R.V.

Întrucât

aceștia l-au lovit însângerându-l, inculpatul i-a amenințat că îi va omorî,

după care a părăsit barul.

După

circa 5 minute, partea vătămată, victima și martorii R.M. și P.N. au ieșit

afară, au fluierat după inculpat și l-au chemat să se împace, dar acesta nu

le-a răspuns, apoi cei trei au plecat la biserică după care au condus-o acasă

pe tânăra R.M.

În

timp ce se deplasau spre casă, în dreptul unui chioșc de ziare, vis-a-vis de

blocul unde locuiau le-a ieșit în cale inculpatul, înarmat cu o bâtă  și cu un

cuțit de bucătărie cu lama de 14-15 cm.

Cei

patru nu au dat atenție amenințărilor inculpatului, iar T.R.V. i-a smuls bâta

din mână.

Inculpatul

a continuat să îi amenințe cu moartea pe cei doi și la un moment dat,

înjurându-l pe T.I.D., i-a aplicat o lovitură cu pumnul, iar acesta a încercat

să-l dezarmeze de cuțit, fiind tăiat în zona umărului stâng.

Ulterior,

în încercarea de a se apăra de loviturile inculpatului, victima l-a prins pe

acesta  în brațe. Imediat, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri

de cuțit în zona abdominală, doborând-o la sol. Când victima a strigat la T.R.V.

să intervină în ajutorul său, acesta l-a prins de spate pe inculpat și   l-a

tras la o parte de pe victimă, care era sprijinită cu spatele de roata unei

mașini.

În

timp ce încerca să-l ridice pe T.I.D., inculpatul i-a aplicat lui T.R.V. două

lovituri puternice cu cuțitul în zona spatelui, în apropierea coloanei

vertebrale, motiv pentru care, cel lovit s-a speriat și a fugit, fiind ajuns

din urmă de inculpat care i-a mai aplicat o lovitură de cuțit în brațul stâng.

Partea

vătămată a reușit să scape de inculpat și printre blocuri a revenit la locul

faptei, unde martorul P.N. încerca să-l ajute pe T.I.D.

Cu

ajutorul a doi tineri rămași neidentificați, T.R.V. și P.N.  au transportat

victima la spital, unde aceasta a  decedat la scurt timp.

Partea

vătămată T.R.V. a fost, de asemenea, internată și supusă unei intervenții

chirurgicale, întrucât suferise o secționare de mușchi.

Inculpatul

s-a internat și el la Secția neurochirurgie și în timp  ce se afla pe targă

pentru a fi condus spre salon, în jurul orelor 4

30

– 5

00

a discutat cu tatăl părții vătămate în fața căruia a recunoscut faptele

săvârșite, relatând că a adus de acasă cuțitul folosit.

După

internare, în dimineața zilei de 15 aprilie 2001, inculpatul a mărturisit mamei

sale în prezența subofițerului de poliție S.V. și a jandarmului soldat C.A.

cele întâmplate.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală, moartea victimei T.I.D. a fost violentă,

ea datorându-se șocului  hemoragic ca urmare a hemoragiei externe și interne

mari, prin secționarea arterelor intercostală posterioară toracică laterală, a

venei axilare, leziunile fiind produse prin lovire activă cu corpuri dure

înțepătoare-tăietoare, posibil cuțit.

Referitor

la partea vătămată T.R.V. s-a stabilit prin certificatul medico-legal aflat la

dosar că a suferit leziuni traumatice prin lovire activă cu corp dur

tăietor-înțepător, respectiv, plagă înjunghiată interscapulovertebral stâng cu

secțiune musculară, posibil cuțit, pentru care s-au stabilit ca necesare pentru

vindecare un număr  de 15-17 zile de îngrijiri medicale. Prin același act

medico-legal s-a menționat că leziunile  nu i-au pus în primejdie viața și că

lovitura aplicată a avut o intensitate deosebit de mare, plaga cu o adâncime de

5 cm, dispusă oblic față de coloana vertebrală. De asemenea, la antebrațul

drept în treimea superioară s-a produs o altă leziune – placard excoriat.

Situația

de fapt și vinovăția au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare

întocmit de organele de urmărire penală, a plângerii și declarațiilor părții

vătămate T.R.V., a actelor medico-legal  arătate, a expertizei medico-legale

psihiatrice care a concluzionat că inculpatul a acționat cu discernământ, a

declarațiilor martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

S-a

apreciat de către instanțe că faptele au fost comise în condițiile agravantei

prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal, respectiv din motive josnice,

întrucât inculpatul a fost animat de sentimentul răzbunării.

Curtea

de Apel Constanța – Secția penală, prin decizia nr.139 din 31 mai 2002, a

respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe,

considerâdu-l neîntemeiat, în sensul că agresiunea asupra părții vătămate T.R.V.

nu trebuia încadrată în dispozițiile art.181 din Codul penal referitoare la

vătămarea corporală și că în mod corect s-a reținut agravanta prevăzută de

art.75 lit.d din Codul penal .

Astfel,

s-a apreciat că, deși nu a fost pusă în primejdie viața persoanei vătămate,

fapta întrunește elementele tentativei la infracțiunea de omor calificat,

săvârșită din răzbunare, că numai prin oprirea cuțitului în zona interscapulovertebrală

stânga, leziunile cauzate prin cele două lovituri de cuțit, aplicate cu mare

intensitate nu au produs consecința mortală urmărită de inculpat, care a dorit

suprimarea vieții prietenului său T.R.V.

Referitor

la agravanta prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal, s-a apreciat că aceasta

a fost corect reținută pentru ambele fapte comise de inculpat în scop josnic,

acela de răzbunare.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul S.T.C. care,

invocând dispozițiile art.385

9

alin.1 pct.17 și 14 din Codul de

procedură penală, a susținut că în mod greșit s-a

considerat că

agresiunea săvârșită asupra părții vătămate T.R.V. întrunește elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat în loc de cele

ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 din Codul penal și

că, pedeapsa aplicată  infracțiunea consumată de omor este prea severă.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a hotărârii primei

instanțe și rejudecarea cauzei.

Recursul

declarat este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în

săvârșirea, în noaptea de 14/15 aprilie 2001 a infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i din Codul penal și a tentativei

la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174

alin.1, 175 alin.1 lit.i din Codul penal, ambele cu aplicarea agravantei

prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal.

Probele

administrate în cauză au confirmat că inculpatul, animat de un motiv josnic,

respectiv de sentimentul răzbunării, după un conflict anterior, a aplicat

victimei T.I.D., mai multe lovituri cu cuțitul, cu intensitate mare în zona

abdominală și în alte zone ale corpului, cauzându-i acestuia leziuni grave și

decesul imediat prin hemoragia masivă internă și externă declanșată.

Sub imperiul aceluiași sentiment, inculpatul a aplicat cu

același cuțit lovituri, în spate, părții vătămate T.R.V. care încerca să acorde

ajutor primei victime, apoi încă o lovitură în braț.

Potrivit actelor medico-legal  din dosar, lovitura aplicată

părții vătămate a produs acesteia o plată înjunghiată interscapulovertebral

stânga  cu secționare musculară care  nu a pus în primejdie viața victime,

interpunându-se coloana vertebrală.

Întrucât lovitura a fost aplicată cu mare intensitate, cu un

obiect apt a produce moartea și într-o zonă vitală, iar pe plan subiectiv

inculpatul a acționat  animat de sentimentul josnic al răzbunării în scopul

curmării vieții persoanei vătămate și cum rezultatul letal urmărit nu s-a

produs ca urmare a devierii agentului vulnerant, fapta a fost corect încadrată

în drept de către instanțe ca întrunind elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de omor calificat.

Așa fiind, existând intenția de ucidere și nicidecum aceea a

unei vătămări corporale nu poate fi primită critica din recurs, în sensul că ar

fi incidente dispozițiile art. 181 din Codul penal.

Referitor

la a doua critică, în sensul greșitei  individualizări a pedepsei pentru

infracțiunea  consumată de omor se constată că aceasta este întemeiată.

În

conformitate cu dispozițiile art.72 din Codul penal, la stabilirea și aplicarea

pedepsei se ține seama, printre altele, de pericolul social al faptei, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Din

examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au avut în vedere la

individualizarea pedepsei de 20 ani închisoare, pericolul social grav al faptei

și agravanta prevăzută de art.75 lit.d din Codul penal, fără să țină seama de

datele referitoare la persoana inculpatului, foarte tânăr, în vârstă de 19 ani,

fără antecedente penale, elev în clasa a XII-a la liceu,  unde a obținut

rezultate foarte bune și a avut o conduită general bună în raporturile cu

colegii și conducerea școlii (filele 90,91 dos.urm.pen.).

Față

de aceste date pozitive, instanțele aveau posibilitatea de a proporționaliza

pedeapsa înspre minimul prevăzut de lege, lucru pe care însă nu l-au făcut,

ceea ce constituie o greșită individualizare a sancțiunii și reprezintă caz de

casare, conform art.385

9

alin.1 pct.14 din Codul de procedură

penală.

În

consecință, Curtea, în baza  art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de

procedură penală, urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa

decizia atacată și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea de omor calificat și la pedeapsa rezultantă.

Rejudecând

cauza în aceste limite, Curtea va dispune descontopirea pedepsei rezultante de

20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a

și b din Codul penal în pedepsele componente și va reduce pedeapsa pentru

infracțiunea de omor conform  criteriilor arătate de art.72 din Codul penal, la

17 ani închisoare.

Conform

art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 din Codul penal se va stabili ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, suficientă pentru asigurarea

prevenirii generale și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Se

va deduce din pedeapsă, durata arestării preventive de la 15 aprilie 2001 la 8

ianuarie 2003 și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul S.T.C. împotriva deciziei

penale nr.139/P din 31 mai 2002 a Curții de Apel Constanța.

Casează

decizia atacată și sentința penală nr.119 din 12 martie 2002 a Tribunalului

Constanța, numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor,

prevăzută de art.174 alin.1 – art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d

din Codul penal și la pedeapsa rezultantă.

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal în pedepsele componente de: 20

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b

din Codul penal pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.174

alin.1 – art.175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal și 8

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b

din Codul penal pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art.20 raportat la art.174 alin.1 – 175 alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75

lit.d din Codul penal.

Modifică

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.174 alin.1 – art.175

alin.1 lit.i, cu aplicarea art.75 lit.d din Codul penal, în sensul că o reduce

de la 20 ani închisoare la 17 ani închisoare.

Conform

art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 din Codul penal, inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15

aprilie 2001 la 8 ianuarie 2003.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Pronunțată

în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.