ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4219/2004

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea la data de 13 august 2002, reclamanții M.G., M.T., B.V. au

chemat în judecată pârâții: Primăria orașului Govora, Direcția Sanitară

Județeană Vâlcea, Spitalul Județean Vâlcea, Prefectura Județului Vâlcea, Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a se constata nulitatea

absolută a actului de donație, făcut de Primăria Orașului Govora în favoarea

Direcției Sanitare Vâlcea, pentru imobilul „Vila Tatu” situat în Băile Govora,

a se dispune restituirea în natură a imobilului și a terenului aferent sau la

măsurile reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești și

titluri de valoare nominală sau de acțiuni.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că imobilul a fost proprietatea familiei T.E. și T. conform actului

de vânzare-cumpărare nr. 18477 din 15 septembrie 1928, ce a fost donat E.A.

(devenită M. prin căsătorie) conform liberalității încheiate la 8 iunie 1945 și

că acesta a fost rechiziționat prin Legea nr. 139/1940 de către armată, nefiind

ulterior restituit proprietarilor.

Ca atare, în temeiul Legii nr. 10/2001,

reclamanții au notificat Primăria orașului Băile Govora, în vederea restituirii

imobilului.

Pârâții Primăria orașului Băile

Govora, Spitalul Județean Vâlcea au depus întâmpinări prin care au solicitat

respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul din 11 octombrie 2002,

reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei Primăria

orașului Băile Govora de a emite dispoziție (decizie) motivată, conform Legii nr.

10/2001.

Prin sentința civilă nr. 677 din 4

decembrie 2002, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Prefecturii Județului Vâlcea și a respins acțiunea reclamanților în

contradictoriu cu ceilalți pârâți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, actul de donație nu a fost depus în copii

lizibile, certificate cu originalul, iar în ceea ce privește restituirea

imobilului, în natură sau prin echivalent, cererea a fost respinsă ca prematur

introdusă, întrucât nu a fost soluționată de Primărie, cu respectarea

procedurii instituită de Legea nr. 10/2001.

Cât privește legitimarea procesuală

pasivă a Prefecturii Județului Vâlcea, s-a apreciat că, această instituție nu

are calitatea procesuală, întrucât notificarea nu face obiectul prevederilor

art. 36 din Legea nr. 10/2001, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2)

din actul normativ menționat, pentru imobilele cu altă destinație decât cea de

locuință, nu se acordă despăgubiri bănești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul M.G., criticând hotărârea pronunțată, deoarece, prin

respingerea ca nedovedită a cererii privind constatarea nulității donației,

motivată de nedepunerea actului de donație, instanța a încălcat principiul

rolului activ, nesolicitând prezentarea acestuia în instanță; deși în

considerentele sentinței, aceeași instanță califică drept prematură cererea

dedusă judecății, în dispozitiv aceasta este respinsă fără a se preciza că este

prematură.

Prin decizia nr. 47/A din 3 aprilie

2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul reclamantului și a

schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a admis în parte acțiunea

reclamanților, obligând pârâta Primăria orașului Băile Govora să emită în

termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri,

dispoziție sau decizie motivată, în legătură cu modul de soluționare a cererii

adresate de către reclamanți privind notificarea înregistrată sub nr. 134 din

13 august 2001, cu obligarea aceleiași pârâte la 1.000.000 lei cheltuieli de

judecată către reclamantul M.G.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar ordinar a reținut că susținerile reclamanților în ceea ce

privesc actul de donație făcut de Primăria orașului Băile Govora, Direcției

Sanitare Vâlcea, sunt rezultatul unei confuzii de interpretare a adresei nr.

4326 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primărie, întrucât, în conținutul acesteia

se specifică „conform actului de donație anexat în copie-xerox”.

În realitate, această referire

vizează înscrisul de la dosar, care atestă dobândirea dreptului de proprietate

de către E.A., autoarea reclamanților.

Cum nu există nici o referire în

corespondența examinată a unui act de donație, încheiat între pârâtele din

litigiu de față, s-a apreciat că sunt lipsite de obiect, atât petitul prim din

acțiune, constatarea nulității absolute a actului de donație, cât și motivul de

apel referitor la acesta.

Cel de-al doilea motiv de apel

referitor la neprecizarea respingerii acțiunii ca prematură (în dispozitiv) a

fost respins din instanța de apel.

Ca atare, deși a stabilit în

principiu, corect, în sensul prematurității cererii, în lipsa unei decizii sau

dispoziții supuse controlului judecătoresc, pe calea instituită de prevederile

art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, nu a dat curs interpretării

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul obligării unității

deținătoare de a emite o dispoziție motivată, obligație imperativă, sub puterea

legii, dar neîndeplinită, fără justificare, de către pârâta notificată, deși

termenul de 60 de zile a expirat, curgerea acestuia începând de la data

primirii notificării însoțită de actele prevăzute prin art. 22 din aceeași

lege.

În consecință, scopul urmărit de

reclamanți a fost acela de a obține obligarea unității deținătoare a imobilului

de a emite, conform legii, dispoziție motivată, pe care ulterior să poată să o

atace în condițiile art. 24 alin. (7) din același act normativ.

Decizia din apel a făcut obiectul

exercitării căii extraordinare de atac a recursului, de către pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, care

a criticat hotărârea instanței, deoarece aceasta a ignorat a se pronunța asupra

excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice și, în mod greșit a apreciat că orice altă

acțiune este inadmisibilă pentru a se soluționa notificarea reclamanților,

deoarece reclamanții trebuiau să formuleze o acțiune având ca obiect „obligația

de a face”.

Ultima critică din recurs vizează

împrejurarea că motivarea instanței de apel este contradictorie, de vreme ce în

considerentele deciziei se reține că „sunt lipsite de obiect atât capătul de

cerere din acțiunea reclamantului, cât și primul motiv de apel” și, totuși,

soluția pronunțată este dată în sensul admiterii apelului.

Toate criticile dezvoltate mai sus

au fost încadrate de recurentul-pârât ca fiind circumscrise pct. 6, 7, 8, 9 ale

art. 304 C. proc. civ.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis pentru motivul ce vizează omisiunea instanței de apel de a examina

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea.

Este de precizat că în practicaua

deciziei din apel s-a reținut că reprezentantul intimatului-pârât Ministerul

Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar

instanța a omis a se pronunța asupra acesteia, din considerentele deciziei nr.

47/A din 3 aprilie 2003, nerezultând că s-a examinat această excepție de fond,

absolută.

Necercetarea excepției precizate,

constituie motiv de casare și îndrituiește instanța de a face aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., în sensul de a

admite recursul acestuia, a casa în parte decizia recurată, în sensul

respingerii acțiunii față de pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor Publice,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Aceasta se impune deoarece, în cauza

dedusă judecății, nu se justifică legitimarea procesuală pasivă a Ministerului

Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român, față de care nu se

circumscrie raportul juridic descris în prezenta cauză.

Nu pot fi primite ca pertinente

motivele de recurs ce vizează contradictorialitatea considerentelor și soluția

admiterii apelului, deoarece în cuprinsul motivării se precizează care este

raționamentul instanței de apel pentru care a fost admisă această cale de atac

și schimbată sentința civilă și nici cel potrivit căruia instanța de apel a

interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, în sensul arătat de

recurent.

În consecință, față de motivul de

ordine publică referitor la omisiunea examinării excepției lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice

de instanța de apel, hotărârea va fi casată în parte și respinsă acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

Vâlcea, împotriva deciziei nr. 47 A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Casează în parte decizia recurată,

în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor

Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține toate celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2004.