ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4219/2004

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 13 august 2002, reclamanții M.G., M.T., B.V. au chemat în judecată pârâții: Primăria orașului Govora, Direcția Sanitară Județeană Vâlcea, Spitalul Județean Vâlcea, Prefectura Județului Vâlcea, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a se constata nulitatea absolută a actului de donație, făcut de Primăria Orașului Govora în favoarea Direcției Sanitare Vâlcea, pentru imobilul „Vila Tatu” situat în Băile Govora, a se dispune restituirea în natură a imobilului și a terenului aferent sau la măsurile reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești și titluri de valoare nominală sau de acțiuni.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a fost proprietatea familiei T.E. și T. conform actului de vânzare-cumpărare nr. 18477 din 15 septembrie 1928, ce a fost donat E.A. (devenită M. prin căsătorie) conform liberalității încheiate la 8 iunie 1945 și că acesta a fost rechiziționat prin Legea nr. 139/1940 de către armată, nefiind ulterior restituit proprietarilor. Ca atare, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au notificat Primăria orașului Băile Govora, în vederea restituirii imobilului. Pârâții Primăria orașului Băile Govora, Spitalul Județean Vâlcea au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. La termenul din 11 octombrie 2002, reclamanții și-au precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei Primăria orașului Băile Govora de a emite dispoziție (decizie) motivată, conform Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 677 din 4 decembrie 2002, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Județului Vâlcea și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu ceilalți pârâți. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, actul de donație nu a fost depus în copii lizibile, certificate cu originalul, iar în ceea ce privește restituirea imobilului, în natură sau prin echivalent, cererea a fost respinsă ca prematur introdusă, întrucât nu a fost soluționată de Primărie, cu respectarea procedurii instituită de Legea nr. 10/2001.

Cât privește legitimarea procesuală pasivă a Prefecturii Județului Vâlcea, s-a apreciat că, această instituție nu are calitatea procesuală, întrucât notificarea nu face obiectul prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din actul normativ menționat, pentru imobilele cu altă destinație decât cea de locuință, nu se acordă despăgubiri bănești. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.G., criticând hotărârea pronunțată, deoarece, prin respingerea ca nedovedită a cererii privind constatarea nulității donației, motivată de nedepunerea actului de donație, instanța a încălcat principiul rolului activ, nesolicitând prezentarea acestuia în instanță; deși în considerentele sentinței, aceeași instanță califică drept prematură cererea dedusă judecății, în dispozitiv aceasta este respinsă fără a se preciza că este prematură.

Prin decizia nr. 47/A din 3 aprilie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul reclamantului și a schimbat în tot sentința civilă, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâta Primăria orașului Băile Govora să emită în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dispoziție sau decizie motivată, în legătură cu modul de soluționare a cererii adresate de către reclamanți privind notificarea înregistrată sub nr. 134 din 13 august 2001, cu obligarea aceleiași pârâte la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul M.G.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar ordinar a reținut că susținerile reclamanților în ceea ce privesc actul de donație făcut de Primăria orașului Băile Govora, Direcției Sanitare Vâlcea, sunt rezultatul unei confuzii de interpretare a adresei nr. 4326 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primărie, întrucât, în conținutul acesteia se specifică „conform actului de donație anexat în copie-xerox”. În realitate, această referire vizează înscrisul de la dosar, care atestă dobândirea dreptului de proprietate de către E.A., autoarea reclamanților. Cum nu există nici o referire în corespondența examinată a unui act de donație, încheiat între pârâtele din litigiu de față, s-a apreciat că sunt lipsite de obiect, atât petitul prim din acțiune, constatarea nulității absolute a actului de donație, cât și motivul de apel referitor la acesta.

Cel de-al doilea motiv de apel referitor la neprecizarea respingerii acțiunii ca prematură (în dispozitiv) a fost respins din instanța de apel. Ca atare, deși a stabilit în principiu, corect, în sensul prematurității cererii, în lipsa unei decizii sau dispoziții supuse controlului judecătoresc, pe calea instituită de prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, nu a dat curs interpretării dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul obligării unității deținătoare de a emite o dispoziție motivată, obligație imperativă, sub puterea legii, dar neîndeplinită, fără justificare, de către pârâta notificată, deși termenul de 60 de zile a expirat, curgerea acestuia începând de la data primirii notificării însoțită de actele prevăzute prin art. 22 din aceeași lege.

În consecință, scopul urmărit de reclamanți a fost acela de a obține obligarea unității deținătoare a imobilului de a emite, conform legii, dispoziție motivată, pe care ulterior să poată să o atace în condițiile art. 24 alin. (7) din același act normativ. Decizia din apel a făcut obiectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului, de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, care a criticat hotărârea instanței, deoarece aceasta a ignorat a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și, în mod greșit a apreciat că orice altă acțiune este inadmisibilă pentru a se soluționa notificarea reclamanților, deoarece reclamanții trebuiau să formuleze o acțiune având ca obiect „obligația de a face”.

Ultima critică din recurs vizează împrejurarea că motivarea instanței de apel este contradictorie, de vreme ce în considerentele deciziei se reține că „sunt lipsite de obiect atât capătul de cerere din acțiunea reclamantului, cât și primul motiv de apel” și, totuși, soluția pronunțată este dată în sensul admiterii apelului. Toate criticile dezvoltate mai sus au fost încadrate de recurentul-pârât ca fiind circumscrise pct. 6, 7, 8, 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru motivul ce vizează omisiunea instanței de apel de a examina excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea.

Este de precizat că în practicaua deciziei din apel s-a reținut că reprezentantul intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, dar instanța a omis a se pronunța asupra acesteia, din considerentele deciziei nr. 47/A din 3 aprilie 2003, nerezultând că s-a examinat această excepție de fond, absolută. Necercetarea excepției precizate, constituie motiv de casare și îndrituiește instanța de a face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., în sensul de a admite recursul acestuia, a casa în parte decizia recurată, în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Aceasta se impune deoarece, în cauza dedusă judecății, nu se justifică legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român, față de care nu se circumscrie raportul juridic descris în prezenta cauză. Nu pot fi primite ca pertinente motivele de recurs ce vizează contradictorialitatea considerentelor și soluția admiterii apelului, deoarece în cuprinsul motivării se precizează care este raționamentul instanței de apel pentru care a fost admisă această cale de atac și schimbată sentința civilă și nici cel potrivit căruia instanța de apel a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, în sensul arătat de recurent. În consecință, față de motivul de ordine publică referitor la omisiunea examinării excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice de instanța de apel, hotărârea va fi casată în parte și respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, împotriva deciziei nr. 47 A din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Casează în parte decizia recurată, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul-recurent Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2004.