ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2426/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4706 din 1

octombrie 2003, Judecătoria Târgu-Mureș a respins cererea de ordonanță

președințială formulată de reclamanții C.I.B. și C.B.I., în contradictoriu cu

pârâta D.A.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile art. 581 C. proc.

civ., deoarece, potrivit textului, măsura care se cere a fi luată trebuie să

fie vremelnică și urgentă. Reclamanții au cerut să se dispună evacuarea

pârâtei, însă locuința folosită de aceasta nu le este necesară, pentru că le-au

fost restituite mai multe apartamente.

Pârâta ocupă locuința de mult timp

și reclamanții nu au făcut dovada că s-a ivit o situație urgentă la data

formulării cererii de evacuare, iar în anul 1998, când Primăria Târgu-Mureș a

emis dispoziția nr. 226, în care s-a menționat că pârâta trebuia evacuată,

reclamanta a acceptat ca pârâta să rămână în locuință. Notificarea privitoare

la evacuare a fost trimisă în luna octombrie 2002.

Reține instanța că, nefiind dovedită

urgența, litigiul poate fi soluționat numai pe calea dreptului comun.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții, care susțin că prima instanță nu s-a pronunțat

asupra actului depus la dosar, în care este consemnat acordul dat pentru

folosirea locuinței numai până la finalizarea procesului de revendicare și

arată că a fost greșit interpretat gestul lor umanitar de a-i permite familiei

D. să locuiască în apartament o perioadă limitată de timp, iar faptul că li

s-au retrocedat mai multe apartamente nu are vreo relevanță în cauză, pentru că

proprietatea este ocrotită prin lege.

Arată recurenții, că familia D. a

avut o altă locuință, că primăria a intenționat să procedeze la evacuare încă

din anul 1998, că există mai multe reclamații, din partea colocatarilor, care

privesc comportamentul familiei D., că impozitele sunt plătite de reclamanți și

că spațiul nu este ocupat în baza vreunui contract de închiriere.

Mai susțin recurenții, că pârâta a

cumpărat o locuință repartizată din fondul de stat, la data de 21 martie 1994,

dar ulterior a vândut acest apartament și a ocupat fără drept apartamentul care

face obiectul procesului. Acordul pentru folosirea apartamentului a fost dat

numai până la finalizarea procesului de retrocedare, însă atunci când au cerut

pârâtei să părăsească locuința, așa cum promisese în anul 1998, aceasta a

refuzat să plece din apartament, iar pentru spațiul folosit fără să aibă

calitatea de chiriaș, nu plătește chirie.

Recursul este întemeiat.

În raport cu împrejurările concrete

ale cauzei, greșit prin hotărârea recurată s-a reținut că nu s-a făcut dovada

urgenței, ca o condiție generală de admisibilitate a procedurii ordonanței

președințiale, pentru evacuarea pârâtei D.A [singura din familia D. al cărei

nume este, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., înscris în acțiune].

Interpretând greșit conținutul

actului, intitulat „declarație”, prima instanța a reținut că reclamanta a

acceptat ca pârâta să locuiască în apartament, dar în act existând mențiunea

expresă că se permite chiriașilor folosirea locuinței până la finalizarea

cererii de retrocedare, aflată în curs de soluționare la acea dată, pârâta,

care după retrocedarea imobilului refuză predarea bunului, continuă să-l dețină

fără drept, ceea ce face ca urgența să fie justificată prin acest fapt,

deoarece reclamanții sunt lipsiți în mod abuziv de folosința bunului

proprietatea lor.

În lipsa unui titlu legal care să-i

confere pârâtei dreptul de a locui în apartament, declarația la care ne-am

referit îi atestă doar calitatea de tolerat, deoarece i s-a îngăduit de către

proprietari să locuiască în imobil o anumită perioadă de timp.

Or, această îngăduință nu generează

vreun drept propriu de folosință a locuinței pentru pârâtă.

De aceea, dat fiind că pârâta ocupă

apartamentul proprietatea reclamanților fără titlu, la cererea acestora, care

nu înțeleg să o mai tolereze, poate fi evacuată pe calea ordonanței

președințiale.

Pentru considerentele la care ne-am

referit, se reține că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile specifice exercitării

procedurii ordonanței președințiale.

Prin urmare, se va admite recursul

declarat de reclamanți și, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va

modifica în tot hotărârea recurată, în sensul admiterii acțiunii formulate de

reclamanți și evacuării pârâtei din imobilul situat în Municipiul Târgu-Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.I.B. și C.B.I. împotriva sentinței civile nr. 4706 din 1

octombrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureș, pe care o modifică în tot.

Admite cererea de ordonanță

președințială formulată de C.I.B. și C.B.I., în contradictoriu cu pârâta D.A și

dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în Municipiul Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 martie 2004         .