ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4539/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39/ P din

12 martie 2003 a Tribunalului Neamț, secția penală, a fost condamnat inculpatul

E.V. la pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 174 și art.175

lit. c) și i) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., de

la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată prevenția de la 30 iulie 2002, la 12 martie 2003.

S-a aplicat măsura de siguranță a

obligării la tratament medical conform art. 113 C. pen., pe timpul executării

pedepsei principale, până la însănătoșire, dispunându-se comunicarea copiei de

pe dispozitivul hotărârii și a copiei de pe raportul medico-legal

administrației locului de deținere, conform art. 429 C. proc. pen., după

rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul E.Z. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., de

la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului; conform art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția de la 26 iulie 2002, la 12 martie 2003.

Pe latură civilă, s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă E.A. și, în temeiul art. 14 C. proc.

pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații,

în solidar, la plata, către aceasta, a sumelor de 100.000.000 lei daune

materiale și 100.000.000 lei daune morale, actualizate la data executării.

S-a luat act că inculpații au fost

asistați de apărător ales.

În temeiul art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., au fost obligați inculpații la plata, către stat, a câte 4.000.000

lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în data de 25 iulie 2003, inculpatul E.Z.

împreună cu fratele său E.C. au plecat să ducă o vacă la montă și, trecând pe

lângă casa victimei E.D., au fost amenințați de aceasta cu toporul. În aceste

condiții s-au întors acasă, au anunțat organele de poliție și fără a ține cont

de faptul că fusese sfătuiți de către autorități să evite orice întâlnire cu

E.D., au plecat „să își facă dreptate singuri”, după afirmația lui E.Z.,

însoțiți fiind și de inculpatul E.V. și de alți membrii ai familiei. În dreptul

barului A.F. au oprit căruța, E.V. a luat din căruța victimei o coasă și un

topor, despre care a afirmat că îi aparțin, victima a solicitat restituirea

obiectelor, iar inculpatul E.Z. i-a aplicat lovituri cu coasa (partea lemnoasă

și metalică) peste mână și în zona tâmplei. Inculpatul E.V. a aplicat victimei

lovituri cu muchia toporului în cap, victima a căzut într-un șanț și apoi s-a

ridicat, moment în care inculpații, care urmau să părăsească locul faptei, s-au

întors și i-au aplicat, amândoi, lovituri cu furca în zona capului și pe corp.

În scurt timp, victima a decedat,

decesul producându-se datorită hemoragiei și contuziei cerebrale (conform

Raportului medico-legal efectuat de Spitalul Județean Neamț – Cabinetul de

Medicină Legală Roman, nr. 87/166/26 iulie 202).

Apărarea inculpaților referitoare la

săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare a fost înlăturată,

necoroborându-se cu probele administrate în cauză și, în mod similar, a fost

înlăturată și apărarea, în sensul existenței provocării victimei. S-a apreciat,

totodată, că și în măsura în care leziunile suferite de către inculpatul E.Z.,

ar fi reale și determinate prin acțiunea victimei acest aspect nu ar justifica

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Starea de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața

locului, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpaților.

Prima instanță a dispus măsura de

siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., față de inculpatul E.V. având în

vedere concluziile Raportului de Expertiză medico-legală psihiatrică efectuat

de I.M.L. Mina Minovici București din care rezultă că inculpatul prezintă o

tulburare organică de personalitate cu deteriorare coguitivă pe fond mixt

vascular și T.C.C., având discernământul diminuat în raport de fapta comisă.

La individualizarea pedepselor

aplicate instanța de fond a avut în vedere și starea de conflict preexistentă,

dar și modul de a acționa al inculpaților, intenția directă de a ucide victima,

circumstanțele reale și personale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații solicitând redozarea pedepselor aplicate și reducerea

cuantumului daunelor materiale și morale acordate.

Partea civilă E.A. a declarat apel,

solicitând majorarea pedepselor aplicate, plata sumelor cu titlu de despăgubiri

civile acordate și introducerea în proces a lui E.C.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia nr. 216 din 29 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul E.V., în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., a admis apelul inculpatului E.Z. și a redus pedeapsa aplicată la

16 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul dispozițiilor art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardiv apelul declarat de partea

civilă E.A.

S-a dedus prevenția de la 12 martie

2003, la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat E.V. la plata a 600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu.

Apelanta parte civilă a fost

obligată la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului E.Z. se suportă de

către stat.

Instanța de apel a apreciat că s-a

reținut corect starea de fapt și că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se

reține săvârșirea infracțiunii în stare de legitimă apărarea sau provocare, dar

în privința pedepsei aplicate inculpatului E.Z. a considerat că nu s-au avut în

vedere în suficientă măsură împrejurările cauzei, participarea acestuia și

elementele privind persoana acestui inculpat, pedeapsa fiind prea severă. S-a

luat în considerare faptul că, în anul 1998, inculpatul E.Z. a suferit o

vătămare corporală urmare agresiunii exercitate asupra sa de fiul victimei, și

că are 2 copii minori în îngrijire considerându-se că o pedeapsă în cuantum mai

redus este de natură a asigura realizarea scopurilor conform art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații și partea civilă.

Recurenții inculpați au solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, aplicarea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., reducerea pedepselor aplicate și a despăgubirilor

civile acordate.

Recurenta parte civilă E.A. a

solicitat admiterea recursului și majorarea pedepselor inculpaților.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza actelor dosarului

rezultă că instanța de fond a stabilit în mod just starea de fapt și vinovăția

inculpaților, administrând în mod corect și complet probele. Sub aspectul

individualizării pedepsei, în privința inculpatului E.V. s-au respectat

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a aplicat o pedeapsă al

cărei cuantum duce la realizarea scopurilor coercitiv-educative stabilite de

art. 52 C. pen. În legătură cu cuantumul pedepsei aplicate inculpatului E.Z.,

instanța de apel a apreciat în mod just toate elementele de natură a conduce la

stabilirea unei pedepse care să reflecte circumstanțele reale, personale,

împrejurările și contextul săvârșirii faptei.

În cauză nu se impune reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din materialul probator

administrat nu a rezultat că inculpații au săvârșit infracțiunea sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea

persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Dimpotrivă, inculpații au fost cei

care au provocat întâlnirea cu victima și primii care s-au înarmat, lovind

victima chiar și după ce aceasta căzuse la pământ.

Mai mult, inculpații au dorit

provocarea conflictului, întrucât au ignorat sfatul organelor de poliție de a

evita întâlnirea cu victima.

Leziunile prezentate de inculpatul

E.Z. sunt cauzate de victimă în timp ce aceasta se apăra de violențele

exercitate asupra sa, astfel că cererea recurenților inculpați de a se face în

cauză aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., urmează a fi respinsă ca

nefondată, menținându-se cuantumul pedepselor aplicate și al despăgubirilor

civile, astfel cum au fost ele stabilite de instanțele de judecată.

Cu privire la recursul părții civile

E.A., Curtea constată că acesta nu este întemeiat și urmează să îl respingă ca

atare.

Partea civilă, prezentă la dezbateri

la data de 5 martie 2003, a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 39

pronunțată de Tribunalul Neamț la 12 martie 2003, la data de 26 martie 2003,

depășind termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen.

Prin urmare, respingerea apelului

său de către Curtea de Apel Bacău ca tardiv introdus este legală și temeinică,

iar cererea părții civile ca în recurs să se majoreze cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților este inadmisibilă în raport de poziția sa procesuală.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondate recursurile declarate de inculpații E.Z. și E.V. și de partea civilă

E.A.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepselor aplicate, de la 26 iulie 2002 la zi pentru

inculpatul E.Z. și de la 30 iulie 2002 la zi pentru inculpatul E.V.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al

inculpaților fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații E.Z., E.V. și partea civilă E.A. împotriva deciziei

penale nr. 216 din 29 mai 2003 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe inculpați să plătească

statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.