ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4539/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39/ P din 12 martie 2003 a Tribunalului Neamț, secția penală, a fost condamnat inculpatul E.V. la pedeapsa de 20 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 174 și art.175 lit. c) și i) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 30 iulie 2002, la 12 martie 2003. S-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament medical conform art. 113 C. pen., pe timpul executării pedepsei principale, până la însănătoșire, dispunându-se comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii și a copiei de pe raportul medico-legal administrației locului de deținere, conform art. 429 C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul E.Z. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii până la terminarea executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului; conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 26 iulie 2002, la 12 martie 2003. Pe latură civilă, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E.A. și, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata, către aceasta, a sumelor de 100.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale, actualizate la data executării.

S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărător ales. În temeiul art. 189 și art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata, către stat, a câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în data de 25 iulie 2003, inculpatul E.Z. împreună cu fratele său E.C. au plecat să ducă o vacă la montă și, trecând pe lângă casa victimei E.D., au fost amenințați de aceasta cu toporul. În aceste condiții s-au întors acasă, au anunțat organele de poliție și fără a ține cont de faptul că fusese sfătuiți de către autorități să evite orice întâlnire cu E.D., au plecat „să își facă dreptate singuri”, după afirmația lui E.Z., însoțiți fiind și de inculpatul E.V.

și de alți membrii ai familiei. În dreptul barului A.F. au oprit căruța, E.V. a luat din căruța victimei o coasă și un topor, despre care a afirmat că îi aparțin, victima a solicitat restituirea obiectelor, iar inculpatul E.Z. i-a aplicat lovituri cu coasa (partea lemnoasă și metalică) peste mână și în zona tâmplei. Inculpatul E.V. a aplicat victimei lovituri cu muchia toporului în cap, victima a căzut într-un șanț și apoi s-a ridicat, moment în care inculpații, care urmau să părăsească locul faptei, s-au întors și i-au aplicat, amândoi, lovituri cu furca în zona capului și pe corp.

În scurt timp, victima a decedat, decesul producându-se datorită hemoragiei și contuziei cerebrale (conform Raportului medico-legal efectuat de Spitalul Județean Neamț – Cabinetul de Medicină Legală Roman, nr. 87/166/26 iulie 202). Apărarea inculpaților referitoare la săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare a fost înlăturată, necoroborându-se cu probele administrate în cauză și, în mod similar, a fost înlăturată și apărarea, în sensul existenței provocării victimei. S-a apreciat, totodată, că și în măsura în care leziunile suferite de către inculpatul E.Z., ar fi reale și determinate prin acțiunea victimei acest aspect nu ar justifica aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Starea de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la fața locului, acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

Prima instanță a dispus măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., față de inculpatul E.V. având în vedere concluziile Raportului de Expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de I.M.L. Mina Minovici București din care rezultă că inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate cu deteriorare coguitivă pe fond mixt vascular și T.C.C., având discernământul diminuat în raport de fapta comisă. La individualizarea pedepselor aplicate instanța de fond a avut în vedere și starea de conflict preexistentă, dar și modul de a acționa al inculpaților, intenția directă de a ucide victima, circumstanțele reale și personale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații solicitând redozarea pedepselor aplicate și reducerea cuantumului daunelor materiale și morale acordate.

Partea civilă E.A. a declarat apel, solicitând majorarea pedepselor aplicate, plata sumelor cu titlu de despăgubiri civile acordate și introducerea în proces a lui E.C. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 216 din 29 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.V., în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului E.Z. și a redus pedeapsa aplicată la 16 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă E.A. S-a dedus prevenția de la 12 martie 2003, la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat E.V. la plata a 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu. Apelanta parte civilă a fost obligată la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului E.Z. se suportă de către stat. Instanța de apel a apreciat că s-a reținut corect starea de fapt și că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține săvârșirea infracțiunii în stare de legitimă apărarea sau provocare, dar în privința pedepsei aplicate inculpatului E.Z. a considerat că nu s-au avut în vedere în suficientă măsură împrejurările cauzei, participarea acestuia și elementele privind persoana acestui inculpat, pedeapsa fiind prea severă.

S-a luat în considerare faptul că, în anul 1998, inculpatul E.Z. a suferit o vătămare corporală urmare agresiunii exercitate asupra sa de fiul victimei, și că are 2 copii minori în îngrijire considerându-se că o pedeapsă în cuantum mai redus este de natură a asigura realizarea scopurilor conform art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații și partea civilă. Recurenții inculpați au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea pedepselor aplicate și a despăgubirilor civile acordate. Recurenta parte civilă E.A. a solicitat admiterea recursului și majorarea pedepselor inculpaților.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din analiza actelor dosarului rezultă că instanța de fond a stabilit în mod just starea de fapt și vinovăția inculpaților, administrând în mod corect și complet probele. Sub aspectul individualizării pedepsei, în privința inculpatului E.V. s-au respectat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a aplicat o pedeapsă al cărei cuantum duce la realizarea scopurilor coercitiv-educative stabilite de art. 52 C. pen. În legătură cu cuantumul pedepsei aplicate inculpatului E.Z., instanța de apel a apreciat în mod just toate elementele de natură a conduce la stabilirea unei pedepse care să reflecte circumstanțele reale, personale, împrejurările și contextul săvârșirii faptei.

În cauză nu se impune reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din materialul probator administrat nu a rezultat că inculpații au săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Dimpotrivă, inculpații au fost cei care au provocat întâlnirea cu victima și primii care s-au înarmat, lovind victima chiar și după ce aceasta căzuse la pământ. Mai mult, inculpații au dorit provocarea conflictului, întrucât au ignorat sfatul organelor de poliție de a evita întâlnirea cu victima. Leziunile prezentate de inculpatul E.Z.

sunt cauzate de victimă în timp ce aceasta se apăra de violențele exercitate asupra sa, astfel că cererea recurenților inculpați de a se face în cauză aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., urmează a fi respinsă ca nefondată, menținându-se cuantumul pedepselor aplicate și al despăgubirilor civile, astfel cum au fost ele stabilite de instanțele de judecată. Cu privire la recursul părții civile E.A., Curtea constată că acesta nu este întemeiat și urmează să îl respingă ca atare. Partea civilă, prezentă la dezbateri la data de 5 martie 2003, a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 39 pronunțată de Tribunalul Neamț la 12 martie 2003, la data de 26 martie 2003, depășind termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc.

pen. Prin urmare, respingerea apelului său de către Curtea de Apel Bacău ca tardiv introdus este legală și temeinică, iar cererea părții civile ca în recurs să se majoreze cuantumul pedepselor aplicate inculpaților este inadmisibilă în raport de poziția sa procesuală. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații E.Z. și E.V. și de partea civilă E.A. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepselor aplicate, de la 26 iulie 2002 la zi pentru inculpatul E.Z. și de la 30 iulie 2002 la zi pentru inculpatul E.V. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al inculpaților fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.Z., E.V. și partea civilă E.A. împotriva deciziei penale nr. 216 din 29 mai 2003 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe inculpați să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.