ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 431/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 465 din 12 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 4541/2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatei C.E. la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 23 iulie 2002, la zi. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata A.E.M. la 10 luni închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 23 iulie 2002 la zi. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,7 gr. de heroină. Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat suma de 2.550.000 lei obținută de inculpata C.E., prin săvârșirea infracțiunii. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, la data de 23 iulie 2002, în urma unor informații cu caracter operator, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog București din cadrul I.G.P. s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în imobilul situat în București, Aleea Fizicienilor, sector 3, inculpatele C.E.

și A.E.M. săvârșesc activități de vânzare și consum propriu de droguri de mare risc. În urma percheziției domiciliare efectuată în imobilul de mai sus s-au găsit, în buzunarul rochiei de casă a inculpatei C.E. o punguță care conținea o substanță pulverulentă de culoare bej, inculpata precizând că îi aparține și conține heroină, iar într-un corp de bibliotecă situat în sufragerie un tub din material plastic conținând fragmente de praf de culoare albă și o folie din material plastic decupată concentric ce prezenta tot urme de substanță pulverulentă de culoare bej. Într-o altă încăpere s-au mai găsit o fiolă din sticlă conținând urme de substanță topită brun roșcată, precum și două seringi hipodermice utilizate.

Aceste aspecte au fost confirmate prin declarațiile martorilor asistenți și planșa fotografică realizată la fața locului. A fost indisponibilizată și predată unității C.E.C., Agenția Victoria prin recipisa nr. 42/30/01/02/4.06/000819, suma de 2.550.000 lei. Împotriva sentinței penale pronunțate a declarat apel inculpata C.E., solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 406 din 4 august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei C.E. Împotriva deciziei penale sus-menționate, inculpata C.E. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeași lege.

În subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. Motivele de recurs ale inculpatei sunt prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen. și sunt nefondate. În cauză inculpata a fost surprinsă în flagrant, în timp ce comitea acte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare, în timpul desfășurării acțiunii de către organele de poliție s-au prezentat în domiciliul inculpatei la intervale relativ scurte mai multe persoane care au arătat că doresc că cumpere de la inculpată droguri, așa cum au procedat și anterior.

În aceste condiții se constată că încadrarea juridică stabilită de instanțe este corectă și nu se impune schimbarea ei. Nici motivul de casare privind reindividualizarea pedepsei nu poate fi primit. În raport de gradul de pericol social al infracțiunii care se pedepsește cu închisoare de la 10 – 20 ani, pedeapsa aplicată reflectată și de datele care circumstanțiază persoana acesteia, cunoscută cu antecedente penale și având o conduită nesinceră, impune menținerea pedepsei în cuantumul de 11 ani închisoare, fixat pentru prevenirea comiterii a unor astfel de infracțiuni grave. Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpat, timpul arestării preventive de la 23 iulie 2002 la data pronunțării prezentei decizii. Totodată, inculpata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. În suma la care va fi obligată inculpata C.E. se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.E. împotriva deciziei penale nr. 406 din 4 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestării preventive de la 23 iulie 2002 la 23 ianuarie 2004. Obligă pe recurentă să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.