ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1260/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1411 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă contestația formulată de O.V.S., în contradictoriu cu R.A. – A.P.P.S. succesoarea în drepturi și obligații a R.A. L., împotriva deciziei nr. 43 din 23 august 2001 emisă de R.A. L., prin care s-a respins cererea celei în cauză de restituire în natură a imobilului situat în București, str. Calotești, compus din etaj 1, etaj 3 și terenul aferent. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în mod corect a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, pentru că acesta a fost preluat de stat cu titlu, în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1950, nefiind îndeplinite în speță cerințele de excepție prevăzute de art. II din decret.

Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat prin decizia civilă nr. 55 din 6 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, avându-se în vedere că imobilul este ocupat cu A.R.A., fiind incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în sensul cărora în astfel de situații foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. S-a reținut drept eronat considerentul din sentință, potrivit căruia imobilul în litigiu ar fi fost preluat cu titlu. Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a declarat recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, pentru că nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, întrucât A.A.

ocupă numai etajul 1 al clădirii, iar contractul de închiriere încheiat cu aceasta a expirat la 30 noiembrie 2001 prin ajungerea la termen. Se susține că nu există impedimente legale pentru restituirea apartamentelor solicitate, acestea fiind libere. La primul termen de judecată în recurs, s-a învederat că intimata a emis Dispoziția de restituire nr. 244 din 26 august 2003 cu privire la apartamentele în litigiu cu dependințele redate, fără terenul aferent. În această situație recursul a fost circumscris de recurentă numai la acest aspect nerezolvat pe cale administrativă, solicitând în consecință restituirea și a terenului aferent apartamentelor proprietatea sa din terenul în suprafață de 672 mp.

situat în București str. Calotești. Recursul, astfel cum a fost modificat, cu acordul intimatei urmează a fi admis în raport de cele ce urmează: Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, intimata și-a retractat decizia inițială de restituire în natură a apartamentelor solicitate de contestatoare și a emis o nouă decizie nr. 244 din 26 august 2003 prin care au fost restituite în natură celei în cauză apartamentele situate la etajele 1 și 3 din imobilul în litigiu, cu dependințele redate în detaliu, fără terenul aferent. Această ultimă mențiune este justificată prin aceea că reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara terenului solicitat, întrucât actul dotal, perfectat în formă autentică și transcris, nu cuprinde și terenul, ci numai apartamentele donate de părinții săi.

Este exact că în cuprinsul actului dotal sunt trecute ca formând obiectul convenției numai apartamentele situate în imobilul din București str. Calotești fostă str. Culmea și str. Valjan. Dar, pentru aceeași adresă s-a făcut dovada că părinții recurentei au dobândit prin cumpărare terenul în suprafață de 2770 mp situat în str. Culmea conform actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 9101 din 13 mai 1935 la Tribunalul Ilfov, secția Notariat, din care s-a desprins parcela în litigiu. Există și autorizația de construcție nr. 108 C din 4 octombrie 1935 emisă pentru acest teren, pe numele părinților contestatoarei.

În plus cu adresele nr. 6524 din 4 septembrie 1998 și nr. 1809 din 28 iunie 1999 emise de Direcția Evidența Proprietății din Primăria municipiului București, s-a făcut dovada că în evidențele cadastrale figurează imobilul din str. Calotești (fostă str. Jean Valjan) în suprafață de 672 mp din care construcție 213 mp) proprietate de stat, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 în a cărei anexă sunt înscriși la poziția 5545, O.V. și la poziția 2736, F.R. Prin urmare, s-a făcut dovada certă că și terenul, împreună cu apartamentele în litigiu a aparținut autorilor reclamantei. De altfel, există și o soluție dată cu privire la acest teren, anume decizia nr. 140 din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care în esență i-au fost restituite petiționarei F.R., sora contestatoarei din cauza de față apartamentele situate la aceeași adresă, str. Calotești, împreună cu cota parte aferentă din terenul în suprafață de 672 mp.

Prin urmare, refuzul intimatei de a restitui contestatoarei și terenul aferent apartamentelor menționate este nejustificat, astfel că recursul de față urmează a fi admis și a se modifica hotărârile atacate, în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr. 43/2001 emisă de R.A. L. În consecință, pentru motivele ce preced, se va dispune restituirea în natură și a terenului aferent construcției, situat în București, str. Calotești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.V.S. împotriva deciziei nr. 55/ A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 1411 din 23 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că, admite contestația și dispune anularea deciziei nr. 43 din 23 august 2001 emisă de R.A. L., și în consecință, dispune restituirea în natură către contestatoarea O.V.S., a terenului aferent apartamentelor restituite, proprietatea acesteia, din terenul în suprafață totală de 672 mp situat în București, str. Calotești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.