ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2004

HOTĂRÂRE
23.01.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Târgu Mureș, prin sentința penală nr.582 din 16 martie 2000 a condamnat pe

inculpatul P.D.P., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6

luni, pentru săvârșirea infracțiunii de continuarea executării lucrărilor fără

autorizație, prevăzută de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991, republicată în

art.25

1

lit.b din Legea nr.125/1996.

S-a

reținut că, deși la 2 aprilie 19999, Direcția de Dezvoltare Urbană din cadrul

Primăriei municipiului Târgu Mureș a sistat lucrările până la obținerea

autorizației de construcție, inculpatul, în calitate de administrator al SC “P”

SA a dispus continuarea acestora.

Curtea

Supremă de Justiție, secția penală prin încheierea nr.1777 din 19 aprilie 2000

a dispus strămutarea judecării cauzei de la Judecătoria Târgu Mureș la

Judecătoria Brașov, anulând actele îndeplinite, inclusiv hotărârea pronunțată

în cauză.

Rejudecând

cauza, Judecătoria Brașov, prin sentința penală nr.1503 din 2 iulie 2002, a

trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, considerând

că este necesară declaranșarea procedurii de ridicare a imunității

parlamentare, deoarece inculpatul a dobândit calitatea de senator în luna

noiembrie 2000.

Împotriva

sentinței penale nr.1503 din 2 iulie 2002 (rămasă definitivă prin nerecurare) a

Judecătoriei Brașov, în termen legal, procurorul general a declarat recurs în

anulare, în baza art.409 și 410 alin.2 C.proc.pen., socotind că în mod eronat

s-a desesizat instanța și a dispus trimiterea cauzei la procuror, pentru a se

declanșa procedura de ridicare a imunității parlamentare a inculpatului P.D.P.,

în loc de a continua judecata.

Recursul

în anulare  nu este  fondat, pentru motivele ce se vor arăta.

Inculpatul

P.D.P., potrivit probatoriului administrat în cauză, a fost trimis în judecată

la 10 ianuarie 1999, pentru  fapta de a fi continuat lucrări de construcție și

după 2 aprilie 1999, deși de la această dată, Direcția de Dezvoltare Urbană din

cadrul Primăriei municipiului Târgu Mureș, a dispus sistarea acestora, până la

obținerea autorizației prevăzută de Legea nr.125/1996.

Se mai

constată că, inculpatul a dobândit calitatea de senator în urma alegerilor

parlamentare din 26 noiembrie 2000, deci după săvârșirea faptei pentru care a

fost trimis în judecată și care face obiectul dosarului de față.

În

aceste condiții, potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 C.proc.pen. (reprodus

astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.2 din O.U.G. nr.109/2003) și care

prevăd că...”dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină

schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele

prevăzute în art.29 pct.1 C.proc.pen.” , dispoziții obligatorii și de imediată

aplicare, rezultă că, în speță importanța sau relevanța juridică o are, de a se

vedea dacă actul de investire a instanței supreme este legal sau nu, după

calitatea persoanei infractorului.

Cum

acest act nu este cel legal, potrivit art.40 alin.2 și art.29 pct.1

C.proc.pen., soluția de desesizare și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție adoptată de Judecătoria Brașov prin sentința

atacată, este corectă și legală doar pentru considerentul că aceasta este

singura instituție  abilitată de lege cu refacerea actului de sesizare și

investirea legală în vederea judecării cauzei în fond,  de către Înalta Curte

de Casație și Justiție, căreia îi revine competența de soluționare, potrivit

noilor dispoziții procedurale sus-menționate.

Ca

atare, potrivit celor ce preced, recursul în anulare va fi respins, în baza

art.414

1

C.proc.pen.

Respinge,

ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale

nr.1503 din 2 iulie 2002 a Judecătoriei Brașov, privind pe intimatul  inculpat P.D.P.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 ianuarie  2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2003
anțe. Totodată, se arată că existența unor hotărâri judecătorești prin care inculpatul a fost obligat să emită autorizația de construcție nu poate duce la concluzia că acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu, atâta timp cât petiționaru
ÎCCJ 2003-10-16
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4560/2003
aprilie 2001, la zi. S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Mureș a reținut, în esență că, în perioada
ÎCCJ 2004-07-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3768/2004
Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 316 din 11 februarie 2003, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul G.I. la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzu
ÎCCJ 2004-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2004
elementele constitutive, respectiv latura subiectivă materializată în prevederea și urmărirea realizării scopului propus, respectiv însușirea bunului. Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, a declarat apel, soli
ÎCCJ 2004-12-13
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 339/2004
va hotărârilor pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen. S-a susținut că, prin reținere
Sursă