ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222 din 13

iunie 2002, a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. d) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 alin. (1) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

a fost condamnat inculpatul F.I., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de executat,

reținerea de 24 ore, din ziua de 9 aprilie 2002.

Inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile, suma de 500.000 lei daune materiale și 5.000.000 lei daune

morale, cu titlu de despăgubiri civile, iar statului, suma de 3.200.000 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut

următoarele:

În seara zilei de 6 aprilie 2002, în

jurul orelor 20,45 în timp ce se îndrepta spre domiciliu, în apropierea țevilor

de termoficare din cartierul Letea, din municipiul Bacău, partea vătămată M.A.

a fost acostată de către inculpatul F.I., care, deși, nu i-a adresat nici un

cuvânt, a început să o lovească cu pumnul în zona feței, până a căzut la

pământ.

Deși partea vătămată l-a recunoscut

imediat pe agresor, după fizionomie, amintindu-și că locuiește în zona Narcisa,

de teamă, nu i-a reproșat comportamentul agresiv și nici nu s-a opus, când

inculpatul a început să o controleze prin buzunare, de unde i-a sustras toți

banii găsiți, respectiv suma de 500.000 lei. După consumarea activității

infracționale, inculpatul F.I. a părăsit locul în grabă, abandonând partea

vătămată, care se afla la pământ.

Speriată și plină de sânge, partea

vătămată s-a deplasat la domiciliul acesteia, unde se afla M.V., fratele părții

vătămate, căruia i-a povestit cele întâmplate dar și faptul că bărbatul care

l-a tâlhărit este fratele lui F.C., pe care partea vătămată îl cunoștea foarte

bine.

În cursul aceleiași seri, părții

vătămate i-au fost acordate îngrijiri medicale la spital, întrucât suferise un

traumatism facial cu hematom și echimoze ce au necesitat 8 – 9 zile de

îngrijiri medicale, pentru vindecare.

Fiindu-i adusă la cunoștință

învinuirea, cât și faptul că partea vătămată l-a recunoscut chiar din seara

comiterii faptei, inculpatul F.I. a declarat, că nu recunoaște săvârșirea

acestei fapte, susținând că în ziua respectivă, în jurul orei 21,00, ora

comiterii faptei, se afla în magazinul S., de lângă Curtea de Apel Bacău,

pentru a face unele cumpărături.

Inculpatul a susținut că în ziua de

6 aprilie 2002 a participat în calitate de suporter la meciul de fotbal

Ceahlăul Piatra Neamț – F.C. Bacău, în orașul Piatra Neamț, de unde s-a întors

cu autobuzul pus la dispoziție de Primăria municipiului Bacău, în jurul orei

20,00 – 20,30.

Inițial, în fața organelor de

cercetare ale Poliției, inculpatul a declarat că a coborât din autobuz la Banca

Transilvania, iar cu ocazia audierii de către procuror, a arătat că a coborât

la Parcul Trandafirilor, de unde, ulterior, s-a deplasat la magazinul S.,

arătat mai sus. După efectuarea cumpărăturilor, inculpatul a precizat că a

intrat într-un bar din cartierul Șerbănești, propunând ca martor în apărare, în

cursul urmăririi penale, pe S.C.S. iar în instanță, pe numitul U.N.

Au fost verificate toate apărările

formulate de inculpat, astfel că au fost audiați șoferii care au condus

autobuzele echipei F.C.M Bacău, însă din declarațiile acestora nu rezultă că au

oprit pe raza municipiului Bacău, nici la Banca Transilvania și nici la Parcul

Trandafirilor, puncte de oprire, pentru coborârea suporterilor la Partizanul și

la Stadionul „Dumitru Sechelariu”.

A fost înlăturate, astfel, ca

nesinceră apărarea inculpatului, potrivit căreia, în jurul orei 21,00, ora

aproximativă a comiterii faptei, se afla la magazinul S., de lângă Curtea de

Apel Bacău, întrucât este infirmată de depoziția de martor a vânzătoarei M.G.,

care a declarat că, în seara respectivă a fost de serviciu, iar inculpatul

F.I., nu s-a aflat printre cumpărătorii săi.

Instanța, pentru a afla adevărul,

l-a audiat și pe martorul S.C.S., care n-a confirmat susținerea inculpatului că

în jurul orelor 21,00, i-ar fi dat suma de 5.000 lei într-un bar, arătând, că

acest lucru s-a întâmplat mai târziu, în jurul orelor 22,00, chiar 22,30.

În fundamentarea reținerii faptei de

către inculpat s-a avut în vedere și declarația părții vătămate care, a

indicat, în detaliu, îmbrăcămintea cu care inculpatul a fost îmbrăcat în ziua

comiterii faptei, inclusiv, o pereche de pantaloni de trening albi, găsiți,

ulterior, în domiciliul inculpatului, cu care, acesta a recunoscut că a fost

îmbrăcat, în ziua de 6 aprilie 2002, când s-a comis fapta.

Apelul declarat de inculpatul F.I.,

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel

Bacău, secția penală, prin decizia nr. 317 din 8 octombrie 2002.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.

În ședința publică de astăzi, prin

apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a criticat soluția, susținând că

pedeapsa aplicată ar fi greșit individualizată, în sensul că este prea mare.

Recursul este nefondat.

Analiza actelor din dosar, inclusiv

a hotărârilor atacate, demonstrează că, atât situația de fapt, cât și vinovăția

inculpatului, pentru infracțiunea în care a fost încadrată fapta, au fost

corect stabilite, pedeapsa stabilită și aplicată fiind judicios,

individualizată.

La individualizarea pedepsei s-a

ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modul și

împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, care,

anterior, a suferit multiple condamnări, fiind recidivist, ca și de conduita

nesinceră avută pe parcursul întregului proces. Așa fiind, instanțele au ținut

seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., făcând o corectă

individualizare a pedepsei, încât nu se impune admiterea cererii de reducere a

ei.

În raport de cele arătate, Curtea va

trebui să constate că recursul inculpatului F.I., apare ca nefondat și se

impune a fi respins, ca atare în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 317 din 8 octombrie

2002, a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 mai 2003.