ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 175 din 18 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul W.R.G. la: a) 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen.; b) 2 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) și art. 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute 2 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea și a art. 71 din același cod.

Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 13 februarie 2003 până la zi. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească 50 milioane lei daune morale părții civile B.R.D., 50 milioane lei părții civile S.R.D., 5 milioane lei părții civile F.S. și 3 milioane lei cheltuieli judiciare statului. De la inculpat a fost confiscată suma de 10.000 Euro obținută din săvârșirea infracțiunii. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, inculpatul a racolat, cazat și transportat, în Italia și Spania, mai multe fete, printre care și două minore, pe care le-a obligat să se prostitueze, în folosul său. Astfel, în luna aprilie 2002, inculpatul le-a acostat pe numitele F.S.I.

și M.I., cărora le-a promis că le poate duce în străinătate, unde să le ajute să se angajeze ca dansatoare în restaurant, ca recepționere în hoteluri sau la barul său din Austria. În acest scop, inculpatul le-a întocmit actele necesare deplasării peste graniță (pașapoarte) și le-a dus în Italia –unde au fost obligate să se prostitueze în folosul său. Văzând că poliția italiană a sesizat ilegalitatea activității sale, inculpatul a dus fetele în Spania, unde le-a cazat într-un apartament cu el, le-a reținut pașapoartele și le-a obligat să continue a se prostitua, în folosul său. Astfel, cele două fete au constatat că, în același scop, inculpatul a mai dus în Spania pe numitele V.C., B.R.D., S.R.D., R.L., R.A., M.I.

și R.G., pe care, de asemenea, le-a constrâns să practice prostituția. Din această activitate infracțională, inculpatul a obținut un câștig de 10.000 de Euro. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel parchetul de pe lângă aceeași instanță, partea vătămată F.S. și inculpatul. Parchetul cere majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Partea vătămată nu-și motivează apelul și nici nu se prezintă să-l susțină. Inculpatul consideră că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni și că, în orice caz, instanța nu a audiat toate părțile vătămate și toți martorii din lucrări.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 546 din 10 decembrie 2003, admite apelul parchetului și majorează, la câte 4 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpatului W.R.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen., pedepse contopite, urmând ca inculpatul să execute 4 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi. Detenția preventivă a inculpatului a fost dedusă în continuare, până la zi. Arestarea preventivă a inculpatului a fost prelungită, până la 17 ianuarie 2004. Apelurile părții civile F.S. și al inculpatului au fost respinse, ca nefondate, cei doi apelanți fiind obligați la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, motivând că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, că activitatea sa poate fi, cel mult, asimilată unei înlesniri a practicării prostituției sau unei tentative la infracțiunea de proxenetism și că, în orice caz, i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă. Critica nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător, având în vedere recunoașterile, parțiale, ale inculpatului W.R.G., coroborate cu declarațiile lui P.V., participant la recrutarea și obligarea fetelor să se prostitueze ale părților vătămate B.R.D., S.R.D., F.S.I. și ale martorilor C.C., O.F., M.D., C.E., S.M., V.C., O.F., V.I., M.M., S.M., M.E., R.A., S.M., D.D., D.V.

și R.A., care l-a văzut pe inculpat „la lucru”. Din aceste declarații rezultă, cu prisosință, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat. Instanța de apel a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Nu sunt temeiuri ca această pedeapsă să fie redusă. Faptele inculpatului sunt numeroase și grave, iar în cursul procesului el a avut o comportare nesinceră, încercând să răstălmăcească faptele comise. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul W.R.G. împotriva deciziei penale nr. 546 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 februarie 2003 la 25 februarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2004.