ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7664/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 octombrie 2003, reclamanta P.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 12313 din 17 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece a probat cu acte, susținute și de declarațiile martorilor, că a fost strămutată din Bulgaria, în România, cu ocazia cedării Cadrilaterului. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 29/A din 9 februarie 2004, a admis acțiunea, a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a dispus că drepturile se acordă începând cu data de 1 octombrie 2002, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Pentru a-și motiva soluția, instanța a reținut că petenta, născută în Bulgaria, a fost strămutată împreună cu familia, în luna septembrie 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/ 2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, care a susținut, în esență, că drepturile trebuie acordate de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de legea specială, arătând că intimata i-a comunicat înscrisurile edificatoare pentru dovedirea situației sale, abia la termenul de judecată din 12 ianuarie 2004 și menționând că dispozițiile legale nu retroactivează.

Critica formulată este neîntemeiată. În ceea ce privește numele tatălui său, în mod corect, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada identității de persoană dintre C.G. și E.J.G., prin cererea de reconstituire a actului de naștere nr. 412 din 5 decembrie 1951 și sentința civilă nr. 90 din 4 februarie 1960 a Tribunalului Popular al Raionului Istria, astfel încât motivul pentru care recurenta i-a respins cererea, intimatei, nu mai subzistă. În ceea ce privește data de la care urmează să se acorde drepturile solicitate, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000 ,persoanele prevăzute la art. 1 (cum este cazul intimatei-reclamante) și 3, vor beneficia de prevederile acestui act normativ, cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Aceste prevederi sunt de strictă aplicare, legea nefăcând nici un fel de distincție referitoare la momentele depunerii unor dovezi în susținerea cererii. Așa fiind și ținând cont de faptul că cererea reclamantei a fost depusă la data de 2 septembrie 2002, pe bună dreptate instanța fondului a dispus acordarea drepturilor începând cu 1 octombrie 2002. În considerarea celor expuse, sentința este legală și temeinică și în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.