ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7664/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 octombrie 2003, reclamanta P.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 12313 din 17

septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece a

probat cu acte, susținute și de declarațiile martorilor, că a fost strămutată din

Bulgaria, în România, cu ocazia cedării Cadrilaterului.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 29/A din 9 februarie 2004, a

admis acțiunea, a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a dispus că drepturile se

acordă începând cu data de 1 octombrie 2002, pentru perioada 15 septembrie 1940

– 6 martie 1945.

Pentru a-și motiva soluția, instanța

a reținut că petenta, născută în Bulgaria, a fost strămutată împreună cu

familia, în luna septembrie 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 6 septembrie 1940, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/ 2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, care a

susținut, în esență, că drepturile trebuie acordate de la data îndeplinirii

condițiilor prevăzute de legea specială, arătând că intimata i-a comunicat

înscrisurile edificatoare pentru dovedirea situației sale, abia la termenul de

judecată din 12 ianuarie 2004 și menționând că dispozițiile legale nu

retroactivează.

Critica formulată este neîntemeiată.

În ceea ce privește numele tatălui

său, în mod corect, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada

identității de persoană dintre C.G. și E.J.G., prin cererea de reconstituire a

actului de naștere nr. 412 din 5 decembrie 1951 și sentința civilă nr. 90 din 4

februarie 1960 a Tribunalului Popular al Raionului Istria, astfel încât motivul

pentru care recurenta i-a respins cererea, intimatei, nu mai subzistă.

În ceea ce privește data de la care

urmează să se acorde drepturile solicitate, potrivit dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 189/2000 ,persoanele prevăzute la art. 1 (cum este cazul

intimatei-reclamante) și 3, vor beneficia de prevederile acestui act normativ,

cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă

cererea.

Aceste prevederi sunt de strictă

aplicare, legea nefăcând nici un fel de distincție referitoare la momentele

depunerii unor dovezi în susținerea cererii.

Așa fiind și ținând cont de faptul

că cererea reclamantei a fost depusă la data de 2 septembrie 2002, pe bună

dreptate instanța fondului a dispus acordarea drepturilor începând cu 1

octombrie 2002.

În considerarea celor expuse,

sentința este legală și temeinică și în raport cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 9

februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.